Vitamina A în nutriţia copilului

Vitamina A provine din transformarea provitaminelor A (caroten), care se găsesc în cantităţi mai mari în fructe, legume şi zarzavaturi şi în cantităţi mai mici în alimente de origine animală (ficat de peşte, grăsimi). Este esenţială pentru organism, mai ales pentru rolul său în procesul de formare a oaselor şi a dinţilor.

Vitaminele participă la diferite reacţii metabolice sub formă de biocatalizatori, în combinaţie cu proteinele. Acestea sunt grupate, după particularităţile fizico-chimice, în liposolubile şi hidrosolubile. Din categoria celor liposolubile fac parte vitaminele A, D, E, K. Pentru absorbţia lor în organism este necesară prezenţa sărurilor minerale şi a grăsimilor. Apoi, ele sunt depozitate în ţesuturi, cu excepţia vitaminei K. Vitaminele din grupul B, vitamina C sau PP sunt hidrosolubile, iar absorbţia acestora se face rapid şi nu se depozitează în ţesuturi. Vitamina A provine din transformarea provitaminelor A (caroten), care se găsesc în cantităţi mai mari în fructe, legume şi zarzavaturi şi în cantităţi mai mici în alimente de origine animală (ficat de peşte, grăsimi). Cele mai bogate surse de provitamine A se găsesc în morcov, spanac, varză, ardei. Surse de vitamina A sunt: untura de peşte, ficatul, laptele şi derivatele lui, gălbenuşul de ou. Provitaminele A se transformă parţial în vitamina A, la nivelul ficatului şi intestinului, de unde ajung în sânge. În organism, această vitamină îndeplineşte mai multe roluri: l favorizează adaptarea şi reglarea vederii, prin formarea rodospinei (pigment de culoare roşie) şi a iodospinei (pigment de culoare violet), care intervin în vederea nocturnă; l participă la întreţinerea integrităţii ţesutului epitelial; l intervine în procesul de creştere a oaselor şi dinţilor; l joacă un rol antiinfecţios; l participă la diferite procese metabolice: respiraţie, funcţionarea rinichilor, ficatului, sistemului nervos, metabolismul lipidelor, proteinelor, secreţia lizozimului (o enzimă) lacrimal, salivar şi sudoripar, în apărarea imunitară; l intervin în metabolismul mineral (Ca, K, Mg, P). Deficitul de vitamină A se întâlneşte mai frecvent la copiii între 1-6 ani. Sunt mai multe situaţii care pot reduce aportul, absorbţia sau utilizarea vitaminei A: l alimentaţia parenterală (prin perfuzie intravenoasă) îndelungată, fără suplimentare de vitamina A sau folosirea unei diete restrictive în alimente ce conţin vitamina A; l sindrom de malabsorbţie generalizată, unde malabsorbţia grăsimilor se însoţeşte de eliminarea vitaminei A; l boli digestive sau sistemice, însoţite de diaree cronică; l obstrucţia căilor biliare, deci absenţa sărurilor biliare la absorbţia grăsimilor şi a vitaminei A; l boli pancreatice şi hepatice; l hipotiroidia; l deficitul de zinc, în care scade sinteza proteinei fixatoare de retinol, ceea ce conduce la reducerea mobilizării vitaminei A din ficat. Deficitul de vitamina A atrage după sine o serie de manifestări clinice. Principalele simptome sunt cele oculare. Într-o primă etapă este afectat polul posterior al ochiului, cu efecte ce merg până la orbire nocturnă, urmând apoi şi polul anterior al ochiului, cu uscarea conjunctivo-corneeană, pierderea secreţiilor şi uscarea externă a conjunctivei. Deficitul de vitamina A determină: l keratinizarea epiteliului traheo-bronşic, renal, vaginal, cu predispoziţii la infecţii; l hiperkeratoza foliculară a pielii; l hepatosplenomegalie; l modificări osoase epifizare. Hipervitaminoza A este rar întâlnită şi apare după administrarea de megadoze de vitamina A. Intoxicaţia cu vitamina A poate determina hidrocefalie tranzitorie, vărsături, apatie, tulburări de coordonare. Aceste semne cedează după 72 de ore de la întreruperea vitaminei A. În formele cronice de hipervitaminoză A apar manifestări clinice ca stare de oboseală, ameţeli, vărsături, dureri abdominale, cefalee, iritabilitate, transpiraţii nocturne, căderea părului, fragilitatea unghiilor. Tegumentele sunt aspre şi uscate, cu descuamaţii şi hiperpigmentări. Tratamentul constă în suprimarea administrării de vitamina A.