Vocabular religios

- împotrivire: opoziţia dârză faţă de adevărata învăţătură creştină. Termenul este folosit o singură dată de Sfântul Apostol Pavel în sfatul pe care i-l dă lui Timotei, episcopul Efesului: „O, Timotei, păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat (dreapta credinţă), depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă“ (I Timotei 6, 20-21). După Sfântul Ioan Hrisostom şi Teofilact, „ştiinţa mincinoasă“ care se împotriveşte învăţăturii creştine era gnoza şi, ca sistem, gnosticismul. Trebuie avuţi în vedere aici gnosticismul vulgar, o combinaţie a filosofiei religioase greceşti, a eleniştilor orientali cu care se contopeşte. Între gnosticii de la început sunt consideraţi în primul rând gnostico-iudaizanţii, despre care Sfântul Apostol Pavel aminteşte în Epistola către Coloseni (2, 8-18) şi cea către Filipeni (2, 6-7). Aceştia tăgăduiau dumnezeirea lui Hristos şi credeau că îngerii sunt creatorii lumii. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)