Vocabular religios

Iona: este unul dintre cei doisprezece prooroci mici ai Vechiului Testament, amintit şi în Noul Testament. El a trăit şi şi-a scris cartea şi proorocia lui în secolul al IX-lea î.Hr. Când Mântuitorului îi cer căpeteniile iudeilor un semn, ca să creadă în El (o minune), El le vorbeşte de „semnul lui Iona“. Care era acest semn? Se ştie din scrierea lui că a fost trimis de Dumnezeu la locuitorii cetăţii Ninive să le predice pocăinţa. Dar, îndoindu-se de reuşita misiunii lui, a voit să fugă de la faţa Domnului, departe, la Tarsis. Când mergea însă pe mare cu corabia, s-a ivit o furtună mare; şi corăbierii, prin tragere la sorţi, căzând sorţii asupra lui, l-au aruncat în mare, apoi s-a potolit furtuna. Dar aruncat în apă, Iona a fost înghiţit de un chit mare sau un caşalot (Iona 1-2) şi după trei zile şi trei nopţi chitul l-a aruncat afară, pe ţărm, nevătămat. Acesta este „semnul lui Iona“. Amintindu-le însă de acest „semn“, care-L prefigura pe El, Domnul zice: „Că precum a fost Iona în pântecele chitului, trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi FiuI Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi“ (Matei 12, 39-41; 16, 4; Luca 1, 29-32). Adică aşa şi Domnul, după răstignire, va sta „trei zile şi trei nopţi“ în mormânt, apoi avea să învieze. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)