Vocabular religios

idolotite sau „cele jertfite idolilor“ (Faptele Apostolilor 15, 29; 21, 25; I Corinteni 8, 1, 4, 7, 10; 10, 19; Apocalipsa 2, 14): e vorba despre cărnurile rămase din animalele jertfite idolilor, care se puneau pe piaţă spre vânzare sau se serveau la mesele din templele lor. Mâncarea aceasta era oprită pentru creştini. Termenul grec e folosit în diferite expresii sau fraze, ca „Feriţi-vă de cele jertfite idolilor“, cum hotărăşte Sinodul Apostolic pentru creştinii dintre păgâni (Faptele Apostolilor 15, 29; 21, 25), sau „mâncarea din cărnurile jertfite idolilor“ (I Corinteni 8, 7; Apocalipsa 2, 14); sau când e vorba de „cei care şed la masă în templul idolilor“ (8, 10). Se înţelege că pentru cei care aveau convingerea că idolul nu e nimic (I Corinteni 8, 4), cărnurile jertfite nu erau întinate decât pentru cei slabi, care nu aveau această cunoştinţă. Şi atunci, pentru a nu sminti sau scandaliza conştiinţa acestora, şi ceilalţi, din dragoste pentru ei, erau sfătuiţi a se feri de consumul acestor cărnuri;

Idumeea: ţinutul cel mai de sud al Palestinei, care era mai mult pustiu. Împreună cu Iudeea şi Samaria, ele făceau parte - după moartea lui Irod cel Mare - din regatul lui Arhelau, iar mai apoi (anul 6 d. Hr.), a fost şi Idumeea - împreună cu celelalte - ataşată Siriei (Marcu 3, 8); idropic: este omul bolnav de idropică sau dropică, boală ce reţine apa în organism şi se umflă pântecele. Evanghelia aminteşte de un idropic pe care l-a tămăduit Mântuitorul într-o zi de sâmbătă, după ce îi întrebase pe cărturari şi farisei dacă se cade a vindeca sâmbăta sau nu bolnavi (Luca 14, 1-4). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)