Vocabular religios
- famen: eunuc, castrat. Termenul este folosit în Noul Testament în două împrejurări (Fapte 8, 27, 34, 36, 38, 39 şi Matei 19, 12). În sens propriu, famenul sau eunucul era bărbatul castrat folosit în haremurile orientale şi chiar în unele demnităţi. În acest sens trebuie înţeles şi famenul sau eunucul împărătesei Candachia a Etiopiei, care era mare dregător peste vistieria ei. El cobora de la Ierusalim, unde fusese să se închine, şi venea spre Gaza, întorcându-se spre casă. Către acesta a fost trimis Filip - diaconul evanghelizator-, de către îngerul Domnului, şi aflându-l citind în carul său din cartea Proorocului Isaia şi lămurindu-i textul pe care nu-l înţelegea (Isaia 53, 7), acela (famenul) i-a cerut Botezul, iar Filip aceasta a împlinit (Fapte 8, 26-39). Mântuitorul vorbeşte de trei feluri de fameni, la propriu şi la figurat: „Căci sunt fameni - zice El - care s-au născut aşa din pântecele mamei lor, unii sunt fameni pe care oamenii i-au făcut astfel, iar alţii sunt fameni, care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă“ (Matei 19, 12). Prin această ultimă categorie se înţeleg famenii în sens spiritual, care, prin voinţă statornică şi exerciţiu spiritual continuu, şi-au înfrânat complet pornirea trupului, renunţând de bună voie la căsătorie sau la orice relaţie intimă. Un astfel de famen a fost Sfântul Apostol Pavel, care recomandă şi altora: „Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: bine este pentru ei să rămână ca mine. Dacă însă nu se pot înfrâna, să se căsătorească“ (I Corinteni 7, 8-9) Interpretând literal cuvintele Domnului: „Dacă ochiul, mâna sau piciorul tău te smintesc, taie-le şi le aruncă“ (Matei 5, 29-30; 18, 8), unii credincioşi şi-au mutilat trupul, iar alţii s-au şi castrat (ca Origen şi alţii). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMOR, 1995)