Vocabular religios

- diademă sau „cunună împărătească“: termen folosit de trei ori şi numai în Apocalipsă (12, 3; 13, 1; 19, 12). În primul text se spune că balaurul cel mare, roşu, cu „zece coarne şi şapte capete, are pe capete şapte cununi împărăteşti“ (12, 3). „Diademele“ sunt simbol al autorităţii împărăteşti exercitate de balaur (Fillion). Al doilea text vorbeşte despre fiara ce se ridică din mare, cu zece coarne, purtând pe ele zece cununi îm-părăteşti, şi şapte capete, iar pe capetele ei, nume de „hulă“ (13, 1). Versetul descrie o fiinţă crudă, răufăcătoare, ca de fiară; iar „marea“, în sens figurat, este oceanul popoarelor, totdeauna agitat, din care ies - după Daniel 7, 3 - cele pa-tru fiare, care închipuiau cele patru mari imperii ale lumii (Fillion). În ultimul text (19, 12) este vorba despre Iisus Hristos, Care se numeşte „Credincios şi Adevărat, şi judecă, şi se războ-ieşte întru dreptate“ cu vrăjmaşii Lui, având pe capul Său „multe cununi“ sau „diademe“ şi „nume scris pe care nimeni nu-l înţelege, decât numai El“ („Cuvântul lui Dumnezeu“). El va judeca pe vrăjmaşii Săi într-o bătălie în care îi va birui şi poartă multe cununi împărăteşti, fiind „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor“ (Apocalipsa 19, 16);

- dioscuri sau „semnul Dioscurilor“: efigia amintită în Fapte (28, 11), unde se spune că vasul pe care mergea Sfântul Apostol Pavel şi care a naufragiat lângă Insula Malta purta pe el semnul Dioscurilor, adică al lui Castor şi Polux, care erau patronii navigatorilor (Jacquier). (Dicţionar al Noului Testament, pr. Ioan Mircea, EIMBOR, Bucureşti, 1995)