Vocabular religios

- degetul lui Dumnezeu: expresie aflată la Luca (11, 20), folosită ca simbol al puterii lui Dumnezeu. Mântuitorul o foloseşte răspunzând acuzaţiei fariseilor şi cărturarilor că El scoate demonii cu Beelzebul, domnul dracilor. La acestea, El zice: „Iar dacă Eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu, iată a venit la voi împărăţia lui Dumnezeu“; Matei zice „cu Duhul lui Dumnezeu“ (12, 28);

- deprindere, a deprinde: exerciţiu continuu într-o activitate constructivă sau distructivă. Textul în care e folosit substantivul grăieşte aşa: „Căci deprinderea trupească la puţin foloseşte (adică sportul fizic), dar dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină“ (I Timotei 4, 8). Verbul folosit de patru ori are sensul de „a deprinde“. „De basmele cele lumeşti şi băbeşti fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă“ (I Timotei 7); iar în al doilea, vorbeşte despre eretici, care au „ochii plini de pofta desfrânării, nesăţioşi de păcat, amăgind sufletele nestatornice; inima lor e deprinsă la lăcomie şi sunt fii ai blestemului“ (II Petru 2, 1-2). Celelalte două texte vorbesc de „cei obişnuiţi şi încercaţi“ (Evrei 5, 14; 12, 11); - Derbe: unul dintre oraşele Licaoniei (ţinut în partea de sud a Asiei Mici), pe unde au trecut Pavel şi Varnava şi au propovăduit în prima călătorie misionară (Fapte 14, 6, 20). Din Derbe era Timotei, pe care Sfântul Apostol Pavel, după ce „l-a tăiat împrejur din pricina iudeilor, fiind elin după tată şi evreu după mamă, l-a luat apoi cu el“ (Fapte 16, 1-4; 20, 4). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)