Vocabular religios

corabie: ambarcaţiune construită din lemn sau alt material care pluteşte pe apă. Termenul este folosit de şase ori: propriu şi metaforic. În sens propriu, în Noul Testament, indică marea corabie a lui Noe (Matei 24, 38; Luca 17, 27; I Petru 3, 20) construită de el după indicaţiile date de Dumnezeu spre a se salva de potop. În această corabie s-a izbăvit de apele potopului dreptul Noe cu toţi ai casei lui „adică opt suflete“ (I Petru 3, 20), ape în care a pierit lumea veche (II Petru 3, 6). Din această pricină, corabia lui Noe s-a numit Corabia sau „chivotul mântuirii“ (Evrei 11, 7). În sens metaforic, corabia lui Noe înseamnă Biserica, iar apa potopului închipuia „Botezul care mântuie“ (I Petru 3, 21).

cornul mântuirii: (Luca 1, 69) expresie unică, tradusă prin „putere de mântuire“. Preotul Zaharia, inspirat, binecuvintează pe „Dumnezeu că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său Israel; şi ne-a ridicat putere mântuitoare în casa lui David, slujitorul Său“. Or, „cornul mântuirii“ sau „puterea de mântuire“ este o altă expresie care caracterizează însăşi Persoana Mântuitorului Hristos, fiul lui Dumnezeu - Mesia cel aşteptat - trimis a Se întrupa pentru răscumpărarea lui israel şi a întregii omeniri, care crede în El, devenită „Noul Israel“. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)