Vocabular religios

- Ciumă: boală contagioasă epidemică care face multe victime. Termenul este folosit de două ori: Luca 21, 11 şi Fapte 24, 5. În primul text, Mântuitorul, vorbind despre semnele premergătoare celei de a doua veniri a Sa, spune: „Şi vor fi cutremure mari şi pe alocurea foamete şi ciumă şi spaimă şi semne mari din cer vor fi.“ Acestea sunt numai câteva din multele semne premergătoare care se vor succeda în timp. Al doilea text este însă folosit în sens impropriu, figurat, aplicat fiind Sfântului Apostol Pavel, considerat de iudei răufăcător şi răzvrătit. Aşa îl acuză retorul Tertul, avocatul angajat de arhiereul Anania, în faţa procuratorului Felix, pe Sfântul Apostol Pavel: „Căci am aflat pe omul acesta ca o ciumă şi urzitor de răzvrătiri printre toţi iudeii din lume, fiind căpetenia eresului nazarinenilor“ (Fapte 24, 5). Sfântul Apostol Pavel era socotit ca o „ciumă“, nu pentru că era bolnav, nici ca răzvrătitor al iudeilor împotriva Romei, ci pentru că producea tulburări între ei, dezordini şi răscoale prin propaganda lui anti-iudaică. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)