Vocabular religios

- catafatism: teologia catafatică indică ceea ce este Dumnezeu în raport cu realităţile create, văzute, luate ca simbol al Său. Dumnezeu este deci cunoscut din prezenţa şi din lucrările Sale în Creaţie, atri-buindu-I-se însuşirile acesteia. Trei activităţi ale lui Dum-nezeu pot fi identificate pe această cale: creatoare, lumea însă-şi dând o mărturie evidentă că Dumnezeu este „creatorul cerului şi al pământului“; proniatoare, care se exprimă în legea naturală înscrisă în raţiunea omului ca şi în legea scri-să, pe care Dumnezeu le fo-lo-seşte în mod liber pentru a ridica pe om de la cele văzute şi temporale la cele nevăzute şi veşnice; de judecată, întrucât Dumnezeu Se „acomodează“, adică ajută, intervine şi ceartă, atât prin cuvinte cât şi prin evenimente;

- călcarea legii: (Romani 2, 23; 4, 15; Galateni 3, 19; I Timotei 2, 14; Evrei 2, 2); călcător de lege (Romani 2, 25; Galateni 2, 18; Iacov 2, 9, 11) sau călcarea poruncii este neascultare şi răzvrătire faţă de Dumnezeu şi de ordinea stabilită de El, constituind un pă-cat grav. Din neascultare şi răzvrătire, Lucifer şi o treime din îngeri, care l-au urmat, biruiţi de Arhanghelul Mihail şi de îngerii lui, au fost alungaţi din cer pe pământ şi până la iad, înşelând toată lumea (cf. Isaia 14, 14; Luca 10, 18; Apocalipsa 12, 7-9). Tot din neas-cultare, Adam şi Eva, călcând porunca lui Dumnezeu, au pierdut fericirea, fiind alun-gaţi din rai. Cel care calcă legea sau porunca divină Îl necinsteşte pe Dumnezeu (Matei 15, 3; Romani 2, 23) şi se numeşte călcător de lege. „Legea pricinuieşte mânie; dar unde nu e lege, nu e nici călcare de lege“ (Romani 4, 15). „Orice călcare de poruncă însă şi neascultare şi-a primit dreapta răsplătire“ (Evrei 2, 2). Că legea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când avea să vină Urmaşul (Hristos) (Galateni 3, 19), Care avea să răscumpere lumea de sub blestemul legii (3, 13). Prima persoană călcătoare de poruncă a fost Eva, lăsându-se amăgită de şarpele-diavol (I Timotei 2, 14). Iar, după darea legii, oricine păcătuia după asemănarea greşelii (călcării) lui Adam era supus morţii (Romani 5, 14) şi era socotit călcător de lege (Romani 2, 25, 27) şi călcător de poruncă (Galateni 2, 18). Chiar şi cel care caută la faţa omului e călcător de lege, ca şi cel ce ucide (Iacov 2, 9, 14).