Vocabular religios

- burduf: (Marcu 2, 22; Luca 5, 37-38) este un fel de vas de piele de animal, făcut pentru lichide, în care cei din Orient puneau untdelemn, vin sau apă. Mântuitorul Hristos, voind să arate necesitatea schimbării şi a înlocuirii - şi ca învăţătură, şi ca forme şi instituţii ale Vechiului Testament, cu cele ale Noului Testament, rânduite de el - dă exemplu cu burdufurile şi vinul vechi şi nou. El zice: „Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi ; altminterea burdufurile crapă şi se strică şi vinul se varsă ; ei pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună“ (Matei 9, 17). Explicare este că mustul sau vinul nou fermentează, producând gaze, şi deci îşi măreşte volumul, iar burduful nou îşi măreşte şi el capacitatea prin întinderea şi elasticitatea pielii noi din care este făcut şi deci nu crapă ; pe când burduful vechi, nemaiavând elasticitatea celui nou, plesneşte. La fel şi mustul care fierbe şi aluatul care fermentează al Evangheliei şi instituţiile Noului Testament, care sunt vinul cel nou, al harului, creator de viaţă nouă, dau multă putere de expansiune. Acestea nu mai pot încăpea în tiparele (burduful) Vechiului Testament, depăşindu-le, „pentru că sunt mijloacele cele mai eficace de a supune pe om sub dominaţia spiritului nou, creştin, pe care-l primesc prin Taina Sfântului Botez. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)