Vocabular religios

- boldul morţii: expresie folosită sub formă interogativă în viziunea lui profetică de către Sfântul Apostol Pavel. Vorbind de învierea morţilor cu trupuri nemuritoare, la Ziua Judecăţii de Apoi, el spune: „Vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit este moartea“ (I Corinteni 15, 26); adică moartea nu va mai exista pentru nimeni; căci chiar cei vii, aflaţi atunci în viaţă, nu vor mai muri, ci se vor schimba în trupuri nestricăcioase (I Corinteni 15, 51; I Tesaloniceni 4, 17). Atunci, „moartea este înghiţită de biruinţă“; apoi apostolul o întreabă: „Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte boldul tău? Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea“ (I Corinteni 15, 54-56). În ce fel este păcatul boldul morţii, o lămuresc apostolii astfel: „Ci fiecare este ispitit, când este tras şi momit de însăşi pofta sa. Apoi pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte“ (Iacov 1, 14-15). „Pentru că plata păcatului este moartea“ (Romani 6, 23). Este vorba, fireşte, aici, de „moartea trupească“ şi de „învierea trupească“ a celor morţi, în ziua cea de apoi. Învierea morţilor înseamnă sfârşitul morţii sau - cum zice apostolul - „moartea e înghiţită de biruinţă“. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)