Vocabular religios

- Adopţianism: erezie apărută la Roma, datorită lui Theodotus (către 195), după care Iisus, Care S-a născut miraculos dintr-o fecioară, a primit, la botezul Său în Iordan, Duhul Sfânt, adică este Hristos. El a fost răstignit, a înviat şi a mântuit lumea prin ascultarea Sa. Pentru desăvârşita Lui ascultare, Dumnezeu L-a adoptat ca Fiu al Său. În acelaşi sens, Paul de Samosata (260-272), episcop de Antiohia, susţine că Logosul, care a locuit în Moise şi profeţi, a sălăşluit în omul Iisus, pe care Dumnezeu L-a adoptat după răstignire şi înviere şi I-a dat un fel de dumnezeire. Iisus Se află într-o relaţie de iubire cu Dumnezeu, iar între Duhul Sfânt şi Iisus există numai o unitate de voinţă, o unitate morală, nu o unitate de substanţă.

- Donatism: mişcare schismatică, ivită în Biserica africană, în jurul disputei despre validitatea Tainelor şi vrednicia morală a săvârşitorului. În 311, Caecilian este hirotonit episcop de Cartagina, cu participarea lui Felix de Aptunga, compromis în timpul persecuţiilor; de aceea, un grup declară invalidă alegerea acestuia, pe considerentul că Tainele administrate de un episcop sau preot nevrednic, ori de unul care a fost hirotonit în mod nevrednic, nu sunt valide. Numai Tainele săvârşite de preoţi au un caracter moral, sfânt, sunt efective. Schisma se produce în momentul în care partea oponentă e condusă de Donatus, urmaşul lui Marjorinus, contra-episcopul lui Caecilian. Ambele părţi apelează la împăratul Constantin. Acesta, nu numai că reuneşte două sinoade, la Roma şi Arles, în 313, care declară validă alegerea lui Caecilian, dar intervine direct în defavoarea donatiştilor. Donatus însuşi a fost înlăturat după ce donatiştii au fost declaraţi eretici, iar bisericile lor au fost închise de către Constantin. (pr. prof. dr. Ion Bria „Dicţionar de Teologie Ortodoxă“, EIBMBOR)