Vocabular religios

- Aşer (Luca 2, 36; Apoc. 7, 6) este unul dintre cei doisprezece fii ai lui Iacob.

- Atotţiitor: Pantocrator - una dintre însuşirile firii dumnezeieşti. Dumnezeu nu este numai fiinţă spirituală, personală, infinit, drept, bun, iubitor, creator, ci şi atotputernic atotştiutor, ommiprezent, proniator şi atotţiitor etc. Termenul se foloseşte de multe ori în Noul Testament: o dată în II Corinteni şi de nouă ori în Apocalipsă, în diferite expresii. În primul text citim că Dumnezeu atotţiitorul a zis: „Voi fi vouă Tată şi (voi) veţi fi Mie fii şi fiice“ (II Cor. 6, 18). Adică El ne înfiază, făcându-ne fii ai Lui prin har şi prin duhul Fiului (Gal. 4, 6), iar El, devenit Tatăl nostru ceresc, ne menţine în această stare, ca atotţiitor. În celelalte texte se subliniază şi alte însuşiri şi activităţi ale Lui. În primul, El însuşi Se defineşte: „Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul“ (Apoc. l, 8). De aceea, I se aduce închinare şi-L slăvesc Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cu câte şase aripi, cântându-I imnul: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine“ (4, 8), iar sfinţii I se închină şi-I mulţumesc că împărăţeşte ca atotţiitor (11, 17 ; 19, 6), ca „Împăratul neamurilor“ (15, 3). El răsplăteşte ca atotţiitor şi Drept Judecător pe cei care au vărsat sângele sfinţilor şi al proorocilor, ca să bea sânge, prefăcând apele în sânge (16, 7). Iar pe cei care adună pe împăraţii lumii la războiul zilei celei mari (16, 14), îi face să bea „vinul aprinderii mâniei lui Dumnezeu atotţiitorul“ (19, 15). În fine, se mai arată că Domnul Dumnezeu atotţiitorul poartă toată grija nu numai pentru păstrarea acestei lumi, ci e atotţiitor şi al lumii cereşti spirituale unde le strânge toate în Sine, templul (lăcaşul) cetăţii cereşti (21, 22). Căci, la sfârşit, „Fiul va preda Tatălui împărăţia, pentru ca Dumnezeu să fie toate în toţi“ (I Cor. 15, 28). - Azot: numele unei cetăţi din Iudeea, la 5 km de Marea Mediterană, între Gaza şi Iafa. Ea a fost evanghelizată cu împrejurimile ei până la Cezareea (Fapte 8, 40) de Filip diaconul. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)