Vocabular religios

Data: 03 August 2008

- alegere - a alege - ales: lucrare de punere de o parte, de separare a unor fiinţe sau obiecte, de altele, după un anumit criteriu şi pentru un scop înalt. În înţeles biblic, alegerea aparţine lui Dumnezeu şi Domnului Hristos, iar cei pe care i-a separat şi trimis în lume cu un anumit scop se numesc aleşi. În Vechiul Testament, se vorbeşte de persoane alese de Dumnezeu pentru a duce la împlinire voia şi planul Lui, cum au fost: Noe -părintele lumii de după potop, apoi Avraam, Moise, David, Aaron cu preoţii, proorocii şi împăraţii etc. Şi tot aşa se vorbeşte despre Israel, ca popor ales, dintre popoarele păgâne, pe care l-a scos Dumnezeu din robia Egiptului; lui i-a dat - prin Moise - Legea pe Muntele Sinai, lui, şi înfierea şi făgăduinţele şi legămintele, odată cu misiunea păstrării ideii religioase a monoteismului şi a răspândirii ideilor mesianice în lume, descoperite prin prooroci. În Noul Testament, ales şi plin de Duh Sfânt, din pântecele maicii sale (Luca 1, 15), este Sfântul Ioan Botezătorul, proorocul de legătură între cele două Testamente, care, ca înaintemergător, pregătea calea lui Mesia şi avea să-L descopere la Botez ca „Mielul lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii“ (Ioan 1, 29). Iisus Însuşi este ales şi rânduit din veşnicie, „mai înainte de întemeierea lumii“, pentru opera de mântuire a ei. Apoi, toţi creştinii sunt aleşi ai lui Dumnezeu (Romani 8, 33, 16, 1; Coloseni 3, 12, Tit 1, 1; 1 Petru 1, 1-2; 2, 9). Biserica însăşi, alcătuită din cei aleşi, este numită „aleasă“ (II Ioan 1, 13). Sfântul Apostol Pavel vorbeşte Bisericii din Tesalonic de alegerea fiilor ei: „alegerea voastră“ (1 Tesaloniceni 1, 4), şi tot aşa, Sfântul Apostol Petru, scriind Bisericilor din Asia Mică, se adresează fiilor lor îndemnându-i: „Siliţi-vă, fraţilor, să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră“ (II Petru 1, 10), adică pentru a se învrednici de moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu, pentru care sunt aleşi. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)