Vocabular religios

- altoire - altoi - a altoi: a înfige un mugur sau o ramură într-o altă tulpină de pom, spre a da unul mai nobil, cu flori sau roade mai bune, este folosit de Sfântul Apostol Pavel şi numai în Epistola către Romani. În primul text, întrebuinţează cuvântul altoit sau „crescut împreună“, vizând harul Botezului. Căci vorbind, de Taina Botezului în Hristos, prin Care murim şi înviem tainic cu El, nimicind trupul păcatului, adaugă: „Căci dacă am fost altoiţi pe El (Hristos) prin asemănarea morţii Lui atunci vom fi părtaşi şi învierii Lui“ (Rom. 6, 5). Această altoire pe El efectuată prin botez, care acordă harul mântuitor, creşte şi se desăvârşeşte prin Tainele care urmează imediat Botezului, Mirungerea şi Sfânta Euharistie, prin care cel botezat sau altoit în şi pe Hristos este deplin integrat Lui, devenind concorporal cu El (cf. Ioan 6, 51-56). Şi altoiul se desăvârşeşte, devenind asemenea Lui, printr-o viaţă continuă în Hristos şi de împărtăşire cu Sfânta Euharistie şi celelalte Taine ale Bisericii care-l întăresc şi-l menţin în neîntreruptă comuniune cu El. Cel ce face această altoire este Dumnezeu, nu omul (cf. Rom. 11, 23). În al doilea text şi context, pornind de la exemplul pomicultorului care-şi altoieşte pomii pentru a le îmbunătăţi roadele, Sfântul Pavel vorbeşte în sens figurat de altoirea popoarelor păgâne pe tulpina bătrânului măslin al lui Israel, printre ramurile acestuia, rămase verzi. Trunchiul măslinului - din care au crescut ramurile, adică poporul ales Israel, - din care avea să odrăslească după trup Hristos - este Avraam, Isaac şi Iacov; cărora, pentru credinţa lui Avraam, li s-au dat făgăduinţele pentru toţi cei ce cred în Mesia Hristos - din toate neamurile. Cu acestea vrea să spună că fiii lui Israel nu sunt excluşi de la mântuire, ci numai atât şi numai aceia care se vor menţine în necredinţă şi vrăjmaşi ai lui Hristos. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)