Vocabular religios

- Alexandria: oraş din nordul Egiptului (Fapte 27, 6; 28, 11). Este vorba, în aceste texte, de o „corabie alexandrină“, adică plecată din Alexandria, care iernase în insula Malta, ducând pe Pavel, legat, la Roma;

- Alexandru: nume purtat în Noul Testament de câteva persoane: Alexandru, fiul lui Simon Cireneanu şi fratele lui Ruf (Marcu 15, 21); Alexandru, numele grec al unui iudeu de neam arhieresc, probabil al lui Eliazar, fiul arhiereului Ana (Fapte 4, 6); Alexandru, un oarecare iudeu din Efes, care a făcut răscoală împotriva lui Pavel (Fapte 19, 33). Pare a fi acelaşi cu Alexandru arămarul, care a pricinuit multe necazuri Apostolului Pavel (II Tim. 4, 14). El fusese creştin, dar se abătuse de la dreapta credinţă şi, pentru aceasta, Apostolul l-a dat satanei, pe el şi pe Imeneu, ca să nu mai hulească (I Tim. 1, 20); - aloe: substanţă vegetală aromatică - folosită pentru a neutraliza mirosul rău, mai ales în momentul înmormântării - şi care se amesteca cu smirnă (Durand, Ev. Sf. Ioan, p. 500). Sfântul Evanghelist Ioan (19, 39) spune că, luând Nicodim o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe, a uns giulgiul cu acest amestec de miresme şi a înfăşurat cu el trupul lui Iisus, când L-au pus în mormânt. Aceste miresme din aloe şi smirnă nu trebuie confundate cu uleiurile mirositoare preparate de femeile mironosiţe, cu care ele mergeau să ungă trupul Domnului, după trecerea Sabatului. Aloea e un arbust mirositor ce creşte în Palestina şi se foloseşte în miresme, sau amestecul aşchioarelor lui fărâmiţate cu smirna pisată. Acest amestec - zis miresme - a fost aşternut ca un fel de strat pe giulgiul întins pe piatra (marmura) pe care au pus apoi trupul lui Iisus, coborât de pe cruce, „înfăşurându-L în giulgiul cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei“ (Ioan 19, 40) (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)