Vocabular religios

- Abaddon: nume evreiesc - în greceşte „Apollion“ - al „îngerului adâncului“, împăratul fiinţelor asemenea scorpiilor, care chinuiesc şi vatămă pe oameni în „iad“ (Apoc. 9, 10-11). „Adâncul“ acesta unde împărăţeşte Abaddon este „iadul“, „întunericul“, unde se află cei ce „locuiesc în latura şi în umbra morţii“, aici şi dincolo (Isaia 9, 1; 42, 7; Matei 4, 16);

- Abilena: ţinut în partea de nord-est de Damasc, în Antiliban. Era tetrarhia lui Lisanias (Luca 3, 1); - abis: întunericul adâncului (iadul, ca lăcaş al demonilor - cf. Luca 8, 31 ; II Petru 2, 4; Apoc. 9, 1, 11; 20, 13, 10, 14; cp. 11; 7; 17, 8), dar şi iad lăcaş al morţilor (Rom. 10, 7); - absintos: numele unei stele uriaşe, arzătoare, care, în vedenia lui Ioan Apostolul, a căzut din cer, la trâmbiţa celui de-al treilea înger, peste a treia parte din râurile şi izvoarele apelor (Apoc. 8, 10-11). Poartă numele plantei „pelin“ - amar la gust - pentru că a produs amărăciune (Fillion); - Achila sau Acvila: evreu din Pont (Fapte 18, 2), care se încreştinase. El era lucrător de corturi şi, împreună cu soţia lui, Priscila, au cunoscut pe Pavel, în Corint. De atunci, l-au ajutat amândoi în misiunea evanghelică la Roma, în Corint şi la Efes: E prăznuit la 14 iulie, iar, la 13 februarie, împreună cu Priscila (Fapte 18, 18, 26; Rom. 16, 3 ; I Cor. 16, 19; II Tim. 4, 19); - acoperământ al răutăţii : termenul înseamnă propriu-zis „acoperământ“, iar figurat - „motiv“, „pretext“. Textul în care e folosit cuvântul, ca substantiv, spune: „Trăiţi ca oameni liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii; ci ca robi ai lui Dumnezeu“ (I Petru 2, 16). Răscumpăraţi din robia păcatului şi a diavolului, creştinii au devenit „slobozi“, dobândind libertatea spirituală, ca „robi ai lui Dumnezeu“. Această libertate spirituală nu trebuie să fie însă un pretext de nesupunere faţă de autorităţi, sau de rea credinţă, căci „slobod“, după Domnul, este cel care nu este robit de nici un păcat. Iar verbul „a acoperi“ se referă tocmai la iertarea păcatelor. Căci, zice apostolul: „Fericiţi aceia cărora li s-au iertat fărădelegile şi ale căror păcate li s-au acoperit“ (Rom. 4, 7). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)