Vocabular religios

ectenie (gr. ektenis; sl. ektenija): secvenţă de scurte rugăciuni de cerere rostite de diacon sau de preot în numele tuturor celor prezenţi. După fiecare rugăciune, poporul prezent sau strana răspunde: „Doamne, miluieşte“, „Dă, Doamne“ sau „Ţie, Doamne“. Se mai poate întâlni (rar) cu denumirea de litanie. Fiecare ectenie se încheie cu o doxologie de proslăvire a Preasfintei Treimi, rostită de preot.

Ectenia mare sau Ectenia păcii începe cu cuvintele: „Cu pace, Domnului să ne rugăm“. De obicei, se găseşte la începutul slujbei şi cuprinde diferite rugăciuni de cerere pentru prosperitatea şi mântuirea poporului lui Dumnezeu. Ectenia mică este o formă prescurtată a Ecteniei mari. Începe cu cuvintele: „Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm“. Cuprinde doar trei rugăciuni. Ectenia stăruitoare sau „a implorării“ se deosebeşte de celelalte prin faptul că începe cu cuvintele: „Să plinim rugăciunea noastră Domnului!“, iar fiecare rugăciune se termină cu: „(de) la Domnul să cerem“, la care strana sau credincioşii răspund „Dă, Doamne!“. În aceste rugăciuni, credincioşii imploră pe Domnul să le dăruiască bunuri duhovniceşti. Rugăciunea iniţială poate fi modificată, pentru a indica momentul zilei (de ex.: „Să plinim rugăciunea noastră cea de seară Domnului“), astfel că Ectenia stăruitoare mai poate primi şi numele de Ectenia dimineţii sau Ectenia de seară, în funcţie de slujba bisericească în care este inclusă. La Sf. Liturghie, care, nefiind inclusă nici în rânduiala celor Şapte Laude (Ceasuri), se consideră a se găsi „în afara timpului“, în veşnicie, la Ectenia cererii nu se aminteşte momentul din zi în care este rostită. Ectenia stăruitoare sau „a cererii stăruitoare“ se caracterizează prin întreirea cântării stranei (şi/sau a credincioşilor): „Doamne, miluieşte!“ - şi de aici denumirea de „stăruitoare“. În această ectenie, credincioşii cer în rugăciune lucruri care ţin de nevoile particulare ale fiecăruia, precum şi ale întregii Biserici, ale vecinilor, ale ţării lor şi ale întregii lumi. (pr. Prof Ene Branişte, prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase)