Vocabular religios

canon (gr. kanwn = regulă, îndreptar): pentru vechii greci, păgâni, cuvântul kanwn desemna o bucată de lemn sau de sfoară pe care zidarii o foloseau pentru a trasa rectitudinea unui zid. Şi astăzi se foloseşte în construcţii un obiect asemănător, care indică dacă peretele e drept sau nu. În cultul ortodox, în imnografie şi în dreptul bisericesc, în legislaţia bisericească, cuvântul grecesc a fost preluat cu sensul său figurat. Dacă în legislaţia bisericească canonul reprezintă o regulă, o normă, o precizare concisă a ceea ce trebuie să facem într-un anume context sau exprimă, în rezumat, o învăţătură de credinţă; în imnografie, canonul e un sistem de cântări, format din nouă grupe de cântări, create cu o logică foarte profundă.

metanie (sau mătanie) (gr. goniklisia = genuflexiune, îngenunchere şi ridicare, şi iar îngenunchere şi ridicare): este un gest ritual care însoţeşte rugăciunea; este o îngenunchere şi o ridicare (alternate) însoţite de semnul crucii (închinare) şi de adâncă plecăciune până la pământ. Simbolic, metania, ca şi simpla îngenunchere la rugăciune, este o mărturisire a căderii omului în păcat şi ridicarea lui prin Iisus Hristos. Metaniile se numesc şi nişte şiruri de mărgele pe care le ţin pe încheietura mâinii călugării creştini şi de alte religii şi după care (rotindu-le cu degetele) îşi numără şi-şi rostesc rugăciunile. (pr. prof Ene Branişte, prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase)