Volum cu studii despre tiparul bisericesc, apărut la Sibiu
Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului și Editura „ASTRA” Museum au publicat recent un volum cu studii științifice referitoare la activitatea tipografică a Bisericii Ortodoxe Române. Volumul este rod al cercetării științifice din anul 2016 cu privire la rolul tiparului bisericesc la dezvoltarea culturii române.
Lucrările publicate în volumul „Litere Vii: Tiparul în Biserica Ortodoxă Română-între misiune și necesitate” au fost elaborate de teologi români participanți la Simpozionul național „Tiparul în Biserica Ortodoxă Română - între misiune și necesitate”, desfășurat în perioada 11-13 mai, la Mănăstirea „Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus, județul Brașov.
Ierarhi, profesori de teologie, cercetători și preoți au participat la simpozionul național de la Sâmbăta de Sus și au prezentat comunicări științifice prin care au abordat tema „Anului comemorativ al Sfântului Antim Ivireanul și al tpografilor bisericești”.
Volumul este coordonat de Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, împreună cu pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu și consilierul cultural eparhial, lect. dr. Emanuel Tăvală.
Revoluția culturală adusă de inventarea tiparului este evidențiată încă de la începutul acestui volum apărut la Sibiu. „De la inscripțiile din peșterile preistorice și până la mesajele scrise din zilele noastre, oamenii au găsit întotdeauna metoda de a comunica unul cu altul prin simboluri scrise. Câteva invenții de-a lungul istoriei, cum ar fi scrierea, telegraful, internetul, au extins mult puterea de comunicare a oamenilor. Fiecare nouă descoperire a făcut posibil ca tot mai mulți oameni să afle informațiile de care aveau nevoie. Asemenea pietrelor aruncate într-un lac liniștit, creându-se cercuri concentrice care se duc spre maluri, tot așa prin aceste descoperiri s-au lărgit informația și cunoașterea. O schimbare dintre cele cu cel mai mare impact, înainte de epoca computerelor, cea mai mare piatră aruncată în apa liniștitului lac european a fost invenția, la mijlocul sec. XV, a tiparului sau, mai bine zis, perfecționarea artei multiplicării cărților de către Johannes Guttenberg. Tiparul s-a răspândit rapid în Europa și a determinat schimbări radicale în societatea medievală, ajutând chiar la ieșirea Europei din această perioadă. Cu toate că acum ne aflăm în epoca internetului, editorii se încăpățânează să vină pe piață cu zeci de mii de titluri anual, fiind folosite aproximativ 130 de milioane de tone de hârtie”, arată editorii în prefața volumului.
Centre tipografice
Studiile din acest volum prezintă principalele centre tipografice din Țările Române și contribuția lor la emanciparea poporului român și dezvoltarea limbii și culturii române. Lucrarea este o continuare a volumului „Tiparul în Biserica Ortodoxă Română” elaborat de pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu și apărut în anul 2016 la Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului.
„Dacă în lucrarea „Tiparul în Biserica Ortodoxă Română”, apărută tot în contextul Anului comemorativ 2016 la Editura Andreiana, a fost prezentat fiecare centru tipografic, începând cu cel de la Mănăstirea Dealu (din 1508) și până la tipografiile centrale bisericești și eparhiale contemporane, prezentul volum vine cu contribuții in extenso pentru fiecare dintre aceste centre. Contribuțiile prezente în acest tom vin din partea unor cercetători și dascăli preocupați de istoria centrelor tipografice asupra cărora s-au aplecat în timpul activității lor”, continuă editorii.
De la manuscrise la tipărituri
Volumul este deschis de un studiu al IPS Mitropolit Laurențiu despre manuscrisele liturgice premergătoare activității tipografice din spațiul românesc. Intitulat „Manuscrisele liturgice, precursoare ale cărților tipărite în Biserica Românească. Tâlcuirea liturgică din Manuscrisul nr. 111, Biblioteca Arhiepiscopiei Sibiului”, studiul elaborat de Părintele Mitropolit prezintă pe larg conținutul manuscrisului „Tâlcuire a Sfintei Liturghii” aflat în biblioteca mitropolitană de la Sibiu. Copiat de Ioan Moldoveanul, manuscrisul este o traducere din grecește în românește a învățăturii despre Sfânta Liturghie, o traducere făcută de Eremia Cacavela.
„Tâlcuirea liturgică tradusă și tipărită de Eremia Cacavela, fiind multă vreme singurul manual practic pentru instrucţia liturgică a preoţilor, a fost des copiată și prelucrată de diferiţi copiști, atât în Ţara Românească și în Moldova, cât și în Ardeal. Această carte avea darul de a dezvălui slujitorilor altarului simbolismul ascuns sub formele văzute ale actelor săvârșite de ei la sfânta liturghie, în legătură cu viaţa Mântuitorului și cu istoria sfântă a mântuirii. Cunoașterea acestor simbolisme ajută la trăirea mai adâncă, internă, a celor săvârșite. Toate aceste tâlcuiri se fac pe temeiuri scripturistice și patristice. Autorul originalului grecesc (profesorul Nicolae Vulgaris) folosește pentru aceasta toate tâlcuirile liturgice ale Sfinţilor Părinţi și ale comentatorilor clasici din perioada bizantină. Sunt citaţi des Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Gherman al Constantinopolului, arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, Nicolae Cabasila, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Ioan Gură de Aur și mulţi alţii”, spune IPS Mitropolit Laurențiu.
Primele tipărituri
Părintele academician Mircea Păcurariu prezintă în acest volum o privire generală asupra tiparului în Biserica Ortodoxă Română. Studiul părintelui profesor sintetizează istoria tiparului bisericesc în Țările Române de la începutul activităților tipografice, de la prima tipăritură din 1508, de la Mănăstirea Dealu, unde a apărut Liturghierul, până în zilele noastre, când centrele eparhiale continuă munca predecesorilor în a oferi preoților și credincioșilor cărți folositoare pentru suflet. În acest studiu nu lipsesc mențiunile despre primele tipărituri bisericești de la Sibiu.
„Ați reținut că primele tipografii la noi s-au înființat în Țara Românească. Dar, în același timp, deci contemporan cu Dimitrie Liubavici, un meșter tipograf cu numele Filip Moldoveanul, deci venit din Moldova, activează la Sibiu. Aici se înființase o tipografie săsească încă din 1528 de un meșter venit din țările germanice, care a fost condusă apoi de un Lucas Trapoldner, un sas din Transilvania. În tipografia acestui Lucas Trapoldner, în care s-au imprimat de regulă lucrări în limba latină, a activat și Filip Moldoveanul, care conducea o secțiune slavă. Cărțile tipărite erau și pentru Țara Românească, dar și pentru Transilvania. De pildă, Tetraevanghelul slavon din 1546, care cuprinde foarte multe xilogravuri și frontispicii cu inițiale înflorate, apoi un Tetraevanghel românesc din 1551-1553, din care se păstrează doar câteva exemplare în biblioteci din Rusia. Pe lângă acestea, a tipărit și un Catehism românesc de vreo 32 de pagini. Din păcate din acesta nu se păstrează niciun exemplar, doar este pomenit de Timotei Cipariu, care l-a văzut și l-a avut în mână; cuprindea principalele rugăciuni și îndemnuri pentru credincioși.” subliniază părintele Mircea Păcurariu.
Istorie și prezent
Cititorii au posibilitatea să afle mai multe despre activitatea unor mari tipografi români și despre istoria centrelor tipografice din spațiul românesc. Din studiile cuprinse în volum amintim: „Începuturile tiparului în Țara Românească: activitatea tipografică de la Târgoviște (secolul al XVI-lea) și de la Câmpulung Muscel (secolul al XVII-lea)”, elaborat de pr. lect. univ. dr. Radu Tascovici, „Actualitatea diaconului Coresi”, scris de pr. dr. Vasile Oltean, „Tiparnița de la Iași în secolele XVI-XVII”, realizat de pe. lect. univ. dr. Daniel-Niță Danielescu, „Tiparnița de la Mănăstirea Neamț”, al pr. prof. univ. dr. Ioan Vicovan, „Tipografia Șaguniană din Sibiu” elaborat e lect. univ. dr. Emanuel Tăvală, „Tipărituri bisericești în Basarabia, perioada 1918-1944”, scris de pr. prof. univ. dr. Eugen Onicov sau „Tiparul bisericesc din România după 1990: misiune prin cultură și filantropie”, scris de pr. dr. Nicolae Dascălu.