Volum închinat Sfântului Ierarh Iosif de la Partoș

În Mitropolia Banatului, 2016 este Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, întrucât se împlinesc 360 de ani de la mutarea sa la Arhiereul Cel veșnic și 60 de ani de la canonizare.

Încă de la începutul anului, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Timișoa­rei a hotărât ca în planul edi­torial pentru anul acesta al Sectorului cultural să fie inclus și un volum dedicat Sfântului Ierarh Iosif, ocrotitorul Banatului. Astfel, la Editura Partoș și Editura Astra Museum a apărut vo­lumul „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș – 360 de ani de la în­veșnicire, 60 de ani de la canonizare”, coordonat de părintele dr. Ionel Popescu, părin­tele Zaharia Perș și părintele dr. Marius Florescu.

Cuvântul-înainte, semnat de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitro­politul Banatului, descrie în mod alegoric Mănăstirea Partoș (locul unde s-a retras sfântul ie­rarh) ca fiind „Betleemul pămân­tului ro­mânesc din această parte a țării”. Lucrarea cuprinde, pe lângă gândurile și meditațiile duhovnicești ale ierarhilor din Mitropolia Banatului, și câteva articole și studii ale preoților și profesorilor de teologie din partea de vest a țării, ce aduc în prim plan anumite precizări legate de contextul istoric și polemic al întronizării și al păsto­ririi Sfântului Iosif, dar și de ce­remonialul de deshumare, de spă­lare și de așe­zare în raclă a osemintelor sale, de canonizarea sa, de dezvoltarea cultului sfântului, începând încă de la moartea sa și până în zilele noastre. În pofida puținelor infor­mații care au supra­viețuit din secolul al XVII-lea (știut fiind că Banatul s-a aflat în acea perioadă sub stăpânirea Imperiului Oto­man), multe dintre ele fiind ma­nuscrise și însemnări pe cărțile de cult din mănăstiri, interesante sunt informațiile oferite atât de manuscrisul intitulat „Viața Sfân­tului Iosif cel Nou, carele a fost metropolitan a Temisvari și a toată Țara Banatului”, scris în 1701 de către dascălul Damaschin Udra, colaborator și apropiat al Sfântului Iosif, cât și de însem­nările acestuia de pe un Minei, păstrat la Mănăstirea Par­toș. Totodată, se găsesc informații și despre pătrunderea cultului Sfân­tului Iosif în străinătate, cum sunt, de pildă, evenimentele din 14-27 mai 1965, când Sinodul Bi­sericii Ortodoxe Sârbe l-a trecut pe sfântul ierarh în rândul sfin­ților, alături de Eustație al II-lea și Rafail Bănățeanul, dar și anul 2001, când în Mănăstirea Simo­nos-Petras, din Muntele Athos, s-a întocmit, în limba gracă, sluj­ba sa. De asemenea, volumul ofe­ră și informații inedite, referitoare la biografia Sfântului Iosif, oferite de cercetările actuale, precum și ecouri noi ale cultului sfântului. Printre acestea se enumeră câteva evenimente memorabile: la 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bi­sericii Ortodoxe Române a decis generalizarea cultului Sfântului Iosif cel Nou în tot cuprinsul Patriarhiei Române; în sesiunea din 13-14 februarie 1997, Sfântul Si­nod al BOR l-a desemnat pe Sfân­tul Iosif ocrotitor spiritual al pompierilor din România; începând din 2012, în fiecare an se organi­zează la nivelul Arhiepiscopiei Timișoarei Concursul județean de creație „Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”; în sesiunea din 28-29 octombrie 2014, Sinodul BOR îl desemnează pe ierarhul de la Partoș ocrotitor spiritual al coșa­rilor (hornarilor) din România etc.

Ca un aspect inedit, volumul de față cuprinde un imn închinat ocrotitorului Banatului, scris de ieromonahul Ghelasie Gheorghe de la Mănăstirea Frăsinei, stihuri de laudă, compuse de Melania Mă­gu­rean, slujba, Acatistul, dar și Paraclisul Sfântului Iosif, Făcă­torul de minuni, alcătuit de mo­nahul Porfirie, de la Mănăstirea Simonos-Petras, cu aprobarea Sfân­tului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, și tradus în româ­nă de diaconul Cornel Coman, de la Biserica „Sfântul Grigorie Palama” din București.

Nu în ultimul rând, lucrarea cuprinde, pe lângă informațiile despre racla din lemn de palisandru, păr, tisă și lămâi a sfântului, și procesul-verbal încheiat la des­humarea moaștelor, dar și Tomosul pentru canonizarea solemnă, semnat de Patriarhul Justinian și de alți ierarhi români. Totodată sunt redate și câteva dintre semnele și minunile petrecute atât la moartea și înmormântarea sfântului, cât și în viețile unor cre­dincioși români. Cartea se încheie cu prezentările iconografice ale Sfântului Ierarh Iosif și cu ilus­trațiile bisericilor din România care îl au ocrotitor spiritual.