Volumul „Antitrinitarianismul modern”, apărut la Sibiu

Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 18 Feb 2016

Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent lucrarea „Antitrinitarianismul modern. Prezumţii teologice şi structuri conceptuale”, scrisă de dr. Dan Ţăreanu. Lucrarea este teza de doctorat a autorului, susţinută la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna”.

Lucrarea apărută la Sibiu este un excelent tratat despre mişcările religioase ivite în modernitate, grupări care contestă existenţa Sfintei Treimi, un fenomen cunoscut ca „al treilea val antitrinitar”. Elaborată sub îndrumarea decanului Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna” din Sibiu, pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel, lucrarea contribuie la o mai bună cunoaştere a fenomenului sectar antitrinitar din modernitate. Consistentul volum este, aşadar, un important instrument de lucru pentru teologi şi preoţi, adesea confruntaţi în misiunea lor pastorală cu idei antritinitare, venite din partea reprezentanţilor unor grupări sectare active şi în spaţiul românesc. Cartea nu se rezumă doar la o simplă prezentare a denominaţiunilor apărute în Occident, cu învăţături care contestă existenţa Sfintei Treimi, ci analizează complexul proces care a generat evoluţia în timp a acestor idei antitrinitare. „Al treilea val antitrinitar” are în linia întâi denominaţiuni precum „Biserica Unificării” - Secta lui Moon, „Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor Zilelor din Urmă” - mormonii, „Christadelphienii”, „Mişcarea Oneness Pentecostalism” şi grupările care îl urmează pe aşa-zisul profet William Branham. Lucrarea îşi propune să demonstreze vacuitatea ideilor propagate de aceste denominaţiuni şi să sublinieze importanţa învăţăturii despre Sfânta Treime pentru mântuirea credincioşilor.

„Mântuirea, scopul final al vieţii noastre, nu se poate câştiga în afara lucrării Sfintei Treimi. Dumnezeu, Cel Unul în Fiinţă, dar întreit în Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, S-a descoperit lumii la Bunavestire şi S-a făcut cunoscut la Botezul Domnului, în Iordan: Fiul era în apă, Duhul Sfânt S-a pogorât peste El, în chip de porumbel, iar glasul Tatălui din ceruri a confirmat mesianitatea Fiului. Fiecare dintre Persoanele Sfintei Treimi în parte şi toate împreună participă la mântuirea omului: Dumnezeu Tatăl este creator şi proniator, Dumnezeu Fiul este mântuitor şi răscumpărător, iar Dumnezeu Duhul Sfânt este sfinţitor”, spune Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului în Cuvântul de binecuvântare a cărţii.

„Coordonată esenţială a misiunii ortodoxe”

Demersul analitic al dr. Dan Ţăreanu este realizat prin prisma Ortodoxiei, a credinţei adevărate despre Dumnezeu, formulată şi păstrată ca o comoară inestimabilă în tezaurul Bisericii, Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Păstrarea acestei credinţe în Sfânta Treime şi combaterea învăţăturile greşite, antitrinitare, este una dintre coordonatele principale din misiunea ortodoxă în lume. Cartea „Antitrinitarianismul modern” subliniază imperativul misionar al zilelor noastre de a cunoaşte mai bine mişcările sectare, pentru ca învăţăturile lor eretice să fie combătute cu argument solide din Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. 

„Conştient că o astfel de analiză nu se poate realiza decât prin prisma autenticei Ortodoxii, Ortodoxia Bisericii, a Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, autorul porneşte de la observaţia că Ortodoxia învăţăturii trinitare, respectiv apărarea şi propovăduirea acesteia, constituie o coordonată esenţială a misiunii ortodoxe, mai ales în condiţiile - specifice contemporaneităţii - în care resurecţia denominaţiunilor şi a învăţăturilor heterodoxe de factură unitariană şi modalistă este evidentă. Odată stabilită miza acestei cercetări, şi subliniind că tema reprezintă simultan un imperativ misionar şi unul cognitiv, sunt evidenţiate programatic stadiul cercetării, obiectivele şi metodele, precum şi structura lucrării”, spune pr. prof. univ. dr. Aurel Pavel în Cuvânt înainte.

Specific doctrinar şi scrieri

După o introducere consistentă, prin care autorul prezintă obiectivele acestui demers analitic, lucrarea este deschisă de un amplu capitol intitulat „Antitrinitarianismul contemporan - scurtă privire sinoptică”. Aici, dr. Dan Ţăreanu prezintă „resursele” comune ale mişcărilor antitrinitare, cum ar fi „profetismul” şi „scripturile” complementare Sfintei Scripturi. Nu lipsește din această prezentare nici o scurtă istorie a acestor mişcări religioase şi a mecanismelor prin care au reactivat erezii din vremurile de demult, pretinzând că realizează o „reparaţie teologică fundamentală, regăsind sensul autentic al tezei monoteiste şi restabilind învăţătura Mântuitorului, Sfinţilor Apostoli şi Bisericii primare” (p. 43). Al doilea capitol al lucrării este intitulat „Profetismul - resursă a gândirii antitrinitare contemporane”. Mişcările antitrinitare îşi fundamentează doctrina pe descoperirile către profeţi, pe inspiraţia divină a celor care pretind că aduc noutăţi în conţinutul teologic al învăţăturii respective. Analiza acestui fenomen este însoţită de exemplele unor astfel de „profeţi”, cel mai cunoscut fiind William Branham.

O altă componentă importantă a denominaţiunilor sunt scrierile, ca sinteză a descoperirilor propovăduite de „profeţi”. Capitolul „Noile «Scripturi» - sintezele noii «revelaţii»” prezintă şi analizează principalele scrieri ale acestor mişcări religioase, împreună cu doctrina cuprinse în ele. Următoarele trei capitole ale lucrării poartă titluri care descriu temele tratate în aceste părţi ale volumului: „Între Iahve şi Marele Dao - Recurenţe orientale în gândirea Bisericii Unificării”, „Deificarea materiei-Divinitate vs. Materie în speculaţia mormonă” şi „Christadelphienii-«tradiţie» unitariană şi inovare”. Ultimul capitol al lucrării prezintă trei studii de caz: „Mişcarea «Oneness Pentecostalism»”, „Bran­hamism-ul” şi „Modalismul contemporan în lumina Ortodoxiei”. 

Despre atitudinea Bisericii în legătură cu aceste mişcări, autorul conchide: „Independent de prăpastia doctrinară care o separă de denominaţiunile din «al treilea val», de «profeţii», «profeţiile», «revelaţiile» şi «Scripturile» acestora sau poate tocmai de aceea, Ortodoxia continuă să se roage neîncetat pentru acei fraţi-fii ai lui Dumnezeu, precum şi noi suntem -, pentru mântuirea lor şi, implicit, pentru ca ei să «descopere» nu vreo erezie a antichităţii creştine sau vreo teză a unei gnoze de mult apuse, ci adevărul” (p. 328).