Zece ani de la trecerea în rândul sfinţilor a „liniştitorului din Sihăstria Pocrovului“

Se împlinesc 10 ani de când mulţimea de cler şi popor adunată la Gledin în faţa  icoanei Episcopului Pahomie al Ro­manului şi-a unit glasul cântând pentru prima dată imnul cuvenit unui sfânt ierarh.

Viaţa de sfinţenie, evlavia şi înţelepciunea în păstrarea dreptei credinţe şi chipul de pă­rinte duhovnicesc 1 sunt teme­iuri pentru care ierarhul Paho­mie a fost înscris alături de cei­lalţi sfinţi români în calendarul ortodox, având ca zi de prăz­nui­re data de 14 aprilie. Iniţiativa canonizării Sfântului Ie­rarh Pahomie, Episcopul Ro­ma­nului, născut spre sfârşitul secolului al XVII-lea în micul şi străvechiul sat românesc Gle­din, a aparţinut Mitropolitului Bartolomeu Anania. Acesta a inclus spre sfârşitul vieţii şi în testamentul său ca cinstirea şi cultul Sfântului Pahomie să fie neîntrerupte peste generaţii.

Pe 14 aprilie 2007, în pre­zen­ţa a 25 de ierarhi înconju­raţi de preoţi şi credincioşi, s-a dat citire Tomosului Sinodal de canonizare a Sfântului Ierarh Pahomie. La acest eveniment desfăşurat la Gledin a participat şi Preafericitul Vladimir, Mitropolitul Kievului şi al în­tregii Ucraine, care a răspuns invitaţiei Înaltpreasfinţitului Bartolomeu, Mitropolitul Clu­ju­lui, Albei, Crişanei şi Mara­mu­reşului. Prezenţa delegaţiei Bisericii Ortodoxe din Ucraina a fost un semn de aleasă pre­ţui­re arătată sfântului care a fost vieţuitor şi al Lavrei Pecer­s­ka din Kiev. La eveniment a participat şi o delegaţie din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, din care au făcut parte Preasfinţitul Părinte Ti­mo­tei Prahoveanul, Episcop-vi­car al Arhiepiscopiei Bucureş­ti­lor, pe atunci arhimandrit şi e­xarh cultural al Ar­hiepiscopiei Iaşilor, şi arhi­man­dritul Bene­dict Sauciuc, sta­reţul Mănăs­tirii Neamţ. 

Isihia trăită în rugăciune şi în studiul scrierilor patristice a fost idealul pentru care a luptat călugărul nemţean Paho­mie, nu­mit şi „liniştitorul de sub Mun­tele Chiriacu“ sau „li­niş­ti­to­rul din Sihăstria Po­cro­vului“ 2. În Istoria Bisericii Or­to­doxe Ro­mâne, ierarhul ar­de­lean este con­semnat ca un vred­­nic slujitor al Bisericii stră­­moşeşti, contri­buind prin râvna şi osteneala sa la îmbu­nă­tăţirea vieţii spiritua­le din E­parhia Romanului, pe ca­re a păstorit-o.

Însă, Sfântul Pahomie ră­mâ­­ne cunoscut mai ales ca un iubitor al rugăciunii şi scrierilor Sfinţilor Părinţi. Astfel, cu bucurie sfântă scria într-una dintre însemnările sale: „Dum­ne­­z­eu Care a zis să lumineze lumina, adică întunericul, Ace­la a descoperit aceste sfinte scrip­turi neamului nostru, cel ce şedea întru întunericul ne­şti­in­ţei şi în umbra legii şi a ne­priceperii, iar acum a strălucit soa­rele dreptăţii al credinţei ce­lei bune. Tot neamul nostru ro­mâ­nesc, toată suflarea, să-L la­u­­de pe Domnul Iisus Hristos“ 3.

Inima lui a rămas legată o dată pentru totdeauna de Schi­tul Pocrov din Poiana Raiului, locul unde a aflat iluminarea spirituală. După ce renunţă la stăreţia Mănăstirii Neamţ, cu binecuvântarea Sfântului Di­mitrie, Mitropolitul Rostovului, se retrage aici şi întemeiază o comunitate mică de sihaştri. La scurt timp este ales episcop de Roman, iar după şapte ani de păstorire revine la sihăstria sa, ridicând în anul 1714 o biserică de lemn închinată Acoperă­mân­­tului Maicii Domnului. Vi­tre­giile vremii au încercat cre­din­ţa şi liniştea sfântului, astfel încât, aflat departe de lo­cul său drag şi de neamul său, s-a să­vârşit la Lavra Pecerska pe când era a­bia trecut de 50 de ani.

Marele istoric Nicolae Iorga îl remarca pe ierarhul Pahomie ca fiind „cel mai de seamă cărturar dintre clericii moldo­veni din acel timp“ 4. Este necesar să amintim că Episcopul Mel­chisedec al Romanului are cea mai importantă contribuţie la biografia înaintaşului său, pe care îl admira ca pe un iubi­tor de linişte. Astfel, în „Cro­nica Romanului şi a Episcopiei de Roman“5, redă viaţa şi petrecerea întemeietorului Schitului Pocrovului, scrise de un ucenic anonim în Pomelnicul mare al schitului. În anul 1885, cău­tând mormântul Episcopului Pa­­homie în lavra kieviană, Mel­­chisedec găseşte doar in­scrip­ţia de pe capacul cutiei în care s-au aflat moaştele Sfân­tului Arhidiacon Ştefan duse la Kiev de Episcopul Pahomie, în ca­re era menţionat că „a vie­ţuit opt ani în Lavra Pecerska, un­de a murit şi a fost îngropat î­na­­intea marilor uşi ale bise­ri­cii. Anul 1724 luna aprilie 26 zi­le“ 6.

Dragostea Sfântului Paho­mie faţă de locaşul de la Pocrov, cât şi prezenţa lui după moarte, simţită de către monahii vie­ţuitori aici, au fost confirmate de descoperirea cinstitelor sale moaşte. Astfel, în data de 9 octombrie 2013, în urma unor lucrări de renovare, în pronaosul bisericii s-au aflat în chip minunat osemintele unui sfânt. La scurt timp s-a descoperit în Cazania lui Varlaam şi însem­narea lui Lazăr Ursu, ucenicul ierahului Pahomie, care men­ţio­nează că: „Această sfântă carte, cu bune învăţături şi de mare folos sufletesc, o am cum­părat eu, smeritul ieromonah Lazăr, de la Kiev, din cămara Pecerskii din care se vând cărţile la Podolia, când am fost după rămăşiţele răposatului Pahomie, carele a fost episcop la Roman. Văleat 7234 (1725), luna septemvrie, 16 zile“ 7.  A­ceas­te mărturii ne-au determinat să credem că moaştele  descoperite în chip minunat în bi­serica de la Pocrov sunt ale Sfân­tului Pahomie.

Rugăm pe Sfântul Pahomie, la această sărbătoare, să ne o­crotească cu dragostea lui şi să ne dăruiască tuturor bucuria În­vierii lui Hristos!
 

1 Tomos Sinodal, text definitivat de Comisia Sinodală pentru Ca­no­nizarea Sfinţilor Români la 13 noiembrie 2006 şi aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române prin hotărârea nr. 4778 din 14 noiembrie 2006. apud Slujba, viaţa şi canoni­za­rea Sfântului Cuvios Ierarh Pahomie de la Gledin, Editura Renaşterea 2007, p. 61

2 Constantin Voicescu, Schitul Po­crov şi importanţa lui pentru viaţa şi cultura bisericească din Moldova în sec. al XVIII-lea, în „Biserica Orto­do­xă Română“, 1972 XC, nr.7-8 p. 16;  Ni­colae. Iorga, Istoria Bisericii Ro­mâne, p. 95.

3 Pr. Nicolae Feier, Cuviosul Ie­rarh Pahomie de la Gledin, Editura Renaşterea, 2007, p. 57.

4 Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Ro­mâneşti şi a vieţii religioase a Ro­mânilor, ediţia a II-a, vol. II, Bu­cu­reşti, Editura Ministerului de Culte, 1928, p. 35.

5 Episcopul Melchisedec Ştefă­nes­cu, Cronica Romanului şi a  Epis­co­piei de Roman, vol. II, Bucureşti, 1874-1875, pp. 322-352.

6 Cronica Romanului şi Huşilor, A­ca­demician Melchisedec Ştefănescu, Episcop al Romanului - Volum omagial dedicat unui veac de la moartea sa, 1892-1992, p. 196.

7 I. Caproşu şi E. Chiaburu, În­sem­nări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei, vol. I, Edi­tu­ra Demiurg, Iaşi, 2009, p. 434.

Cinstirea Sfântului Pahomie la Schitul Pocrov

Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin a fost cinstit marţi, 18 aprilie 2017, la Schitul Pocrov din judeţul Neamţ. Întrucât ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Pahomie, 14 aprilie, a fost în Săptămâna Patimilor, obştea aşezământului monastic a rânduit serbarea Sfântului în a treia zi de Paşti.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de arhim. Gavriil Alexa, stareţul Mănăstirii Basaraba din judeţul Iaşi, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Pelerinii au venit cu multă evlavie spre bisericuţa din Poiana Raiului de la Pocrov, atât din judeţul Neamţ, cât şi de la Iaşi sau Bacău. Oamenii s-au putut închina la racla ce adăposteşte moaştele Sfântului Ierarh Pahomie, frumos împodobită cu flori. Predica de la finalul slujbei a fost ţinută de părintele Eugen Ciuche, consilier al Sectorului social-filantropic şi misionar al Eparhiei Romanului şi Bacăului, care a făcut referire la sărbătoarea Învierii Domnului şi la ziua cinstirii Sfântului Ierarh Pahomie cel Mare. „Sfinţii sunt martori ai Învierii Domnului, iar prin trupurile lor neputrezite sunt făcliile Sfintelor Paşti. Biserica este plină de chipurile celor ce au înviat, biruind astfel moartea. Omul care a privit la Învierea Mântuitorul Hristos trece mai întâi prin cruce“, a spus părintele consilier Eugen Ciuche. Ierom. Ambrozie Ghinescu, egumentul Schitului Pocrov, a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care îi poartă în rugăciune pe toţi monahii şi monahiile din Eparhia Iaşilor, arhimadritului Gavriil Alexa şi tuturor părinţilor pentru că au slujit Sfânta Liturghie în cinstea Învierii Domnului şi Sfântului Ierarh Pahomie. „Nădăjduim că întâlnirea cu Sfântul Ierarh Pahomie ne-a adus tuturor bucurie, sporind lumina Învierii Sfintelor Paşti. Dăm slavă lui Dumnezeu că am înălţat rugăciuni de mulţumire şi de mijlocire către sfinţi ca să ne fie ocrotitori în continuare“, s-a exprimat ieromonahul Ambrozie Ghinescu. În semn de preţuire şi de binecuvântare din partea Sfântului Ierarh Pahomie, peleriniii au primit un album cu Schitul Pocrov, realizat de Clubul Fotografilor Iaşi. La final, cei prezenţi au participat la o agapă frăţească.