Ziua în care toate orașele și satele sunt pline de zâmbete și de bucurie

Data: 01 Iunie 2025

Cum a apărut Ziua Copilului?

Ziua de 1 Iunie este una dintre cele mai frumoase sărbători ale noastre. Astăzi este ziua în care toate orașele și satele sunt pline de râsete și de bucurie! De la copiii care se joacă în părculețe până la cei care își ocupă timpul cu jocurile video, cu mersul pe bicicletă sau la un escape room împreună cu prietenii, toți se bucură de Ziua Copilului!

Dar oare știți de ce se nu­mește așa și de ce se sărbă­torește în 1 Iunie?

Ei bine, eu știu!

Demult, demult, trăia un împărat. Într-o zi, s-a trezit cu o idee în minte: să devină cel mai bun în toate. Când le-a zis slujitorilor de dorința lui, aceștia l-au întrebat destul de mirați:

- Cum adică? Sunt mii de lucruri pe care ar trebui să le faceți bine! Nu aveți cum!

- Totul este posibil! Pentru moment, o să devenim cei mai buni în agricultură și în prepararea mâncărurilor, apoi, vedem ce facem.

- Cum doriți!

A doua zi, împăratul făcu un anunț:

- De mâine încolo, o să devenim cei mai buni la agricultură și cei mai buni la gătit! Femeile o să facă feluri noi de mâncare și bărbații se vor ocupa de agricultură!

- Și copiii noștri? Cu ei cum rămâne? Cine trebuie să aibă grijă de ei?, întrebară niște femei din mulțime.

- Îi luăm cu noi, la palat! Și îi primiți abia după ce reușim să facem ce ne-am dorit!, declară împăratul.

Se auziră multe murmure de supărare și de dezamăgire.

- Așa rămâne!, zise împăratul.

În acea seară, trecură oamenii de la palat să le ia locuitorilor copiii. Mulți părinți încercau să și-i ascundă, dar mereu erau prinși și puși să lucreze mai mult pentru isprava lor. Era foarte greu. Peste câteva luni, soția împăratului își anunță soțul că avea să nască:

- O să nasc!

- Cum așa? Nu trebuie să aștepți nu știu câte luni?

- Au trecut deja opt luni și jumătate. Tu nu ți-ai dat seama, fiindcă ai fost mult prea ocupat să devii cel mai bun.

Atunci, împăratul simți un val de bucurie, ca și cum ar fi sperat la acest lucru de luni întregi.

- Mă bucur pentru tine!, spuse împăratul într-un final.

- Cum adică? Pentru copil nu te bucuri?! Tu nu îți doreai un copil?

- Nu știu ce să zic! Le-am dat poruncă acelor oameni să-și lase copiii în grija altora, iar acum…

- Eu zic să te mai gândești!, spuse soția.

Împăratul se gândi o zi, două, trei, o săptămână, dar oamenilor din bucătărie și de pe câmp nu le mergea bine! Bărbații ajunseseră să nu mai aibă ce să planteze și femeilor le lipseau tot mai multe ingrediente, dar cel mai rău le era că își voiau copiii înapoi.

De 1 Iunie, la palat se auziseră doar râsete. Copilul împă­raților se născuse. Era fetiță. În acea zi, împăratul simți o bucurie pe care nu o mai trăise vreodată. Își dădu seama de ce oamenii se bucură atât de mult când li se naște un copil, așa că renunță la ambiția de a deveni bun în toate, le dădu părinților copiii înapoi și hotărî ca ziua de 1 Iunie să fie Ziua Copilului!

Și am încălecat pe o șa și v-am spus povestea mea!

La mulți ani tuturor copiilor! Bucurați-vă de ziua aceasta!

 (Delia Marinescu, clasa a V-a)

 

„Fiecare copil să aibă parte de dragoste, sprijin și libertatea de a visa”

Copilăria este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții - o lume colorată, plină de jocuri, vise și râsete. Pentru mine, copil fiind, fericirea înseamnă lucruri simple, dar esențiale: o familie iubitoare, prieteni adevărați, o casă în care să mă simt în siguranță și grijă pentru nevoile mele.

Chiar dacă unii spun că viața de copil este lipsită de griji, noi, copiii, simțim uneori presiunea temelor sau emoțiile dinaintea unui test. De 1 Iunie mă întorc în timp la anii în care lucrurile simple îmi aduceau cele mai mari bucurii: ­momentele de joacă, serile în care părinții ne citeau povești sau o îmbrățișare caldă.

Lumea din inima mea de copil este plină de lumină. Acolo trăiesc zâne și supereroi, există vise mari și dorința ca toți copiii din lume să fie fericiți.

De 1 Iunie, îmi doresc ca fiecare copil să aibă parte de dragoste, sprijin și libertatea de a visa. Pentru că un copil fericit astăzi înseamnă un adult echilibrat mâine. 

(Ana Daria Scarlat,  clasa a XII-a)

 

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau maţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucăm noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”

„Amintiri din copilărie” Ion Creangă

 

În lumea copilăriei

Iată-mă aici, în mijlocul lanului de grâu, stând și imaginându-mi o lume nouă, diferită: o lume a noastră, a copiilor.

Doar copiii stăpânesc acest loc și oamenii mari nu-s nici țipenie! Prichindeii pot zburda fericiți pe câmpiile înverzite, fără griji și fără nici o responsabilitate. Plantele sunt mai vii decât în lumea obișnuită, iar florile - mai parfumate. Cerul este mai clar, iar soarele mai strălucitor decât oriunde altundeva. Vântul este mai blând, iar ploaia mai liniștitoare decât în altă parte.

Lumea copilăriei are și ea partea ei magică: norii sunt bucăți colorate de vată de zahăr, purtate de vânt în înaltul cerului. Totul pare că are gust: curcubeul este un jeleu multicolor, casele prietenoase ne îmbie cu mirosuri și forme de turtă dulce, iar în copaci, în loc de fructe proaspete cresc bezele și brioșe.

Până și mireasma florilor aduce cu mirosul cozonacului proaspăt scos din cuptorul cu jar al bunicii.

Noaptea, sub cerul plin de stele argintii, copiii dansează și cântă în jurul unui foc uriaș de tabără. Licuricii zboară zglobii, luminând chipurile entuziasmate ale micuților.

Până și animalele sălbatice participă la acest festival al nopții, alăturându-se într-o horă nesfârșită, sub clar de lună.

Te invit și pe tine în această lume minunată a copiilor! Tot ceea ce trebuie să faci este să închizi ochii, să inspiri adânc și să ți-o imaginezi. Într-o secundă vei ajunge acolo! Poți rămâne alături de cei mici atât cât îți dorești, căci oricine poate să-și facă viața o copilărie. 

(Iris Stoica, clasa a V-a)

 

Lumea din inimă de copil

Copilăria? Timpul meu plin de inocență și ­bucurie.

Copilăria? Universul meu vast neexplorat plin de emoții pure și minuni.

Inima mea de copil? O lume vibrantă, colorată, unde fantezia se împletește cu realitatea, iar binele și răul sunt noțiuni ab­stracte.

O lume în care fiecare zi este o aventură și totul este posibil.

Inima mea de copil este pură și găsește bucurie în cele mai simple lucruri: un zâmbet, o floare, o rază de soare. Imaginația este combustibilul acestei lumi în care pot vedea dincolo de aparențe și unde sentimentele sunt resimțite la intensitate maximă.

Lumea din inima mea de copil este o lume a păcii și înțelegerii, în care o îmbrățișare călduroasă sau o lacrimă vărsată reprezintă o expresie pură a sentimentelor trăite nu doar în familie, ci și în lumea înconjurătoare.

În inima mea de copil, bucuria este ca un foc vesel de artificii, o explozie de entuziasm, iar tris­tețea este ca o ploaie torențială de vară în care lacrimile sincere se usucă de îndată ce trece ­furtuna. Cât despre teamă și descura­jare, ele sunt monștrii ascunși sub pat care dispar ca o minune printr-o îmbrățișare sinceră și protectoare a mamei.

Curiozitatea, setea insațiabilă de cunoaștere, de a explora, de a descoperi, sunt reperele mele care mă ghidează și mă ajută să mă cunosc și să mă înțeleg mai bine.

În lumea mea magică de copil, prietenia, respectul, loialitatea și empatia sunt învățate prin joc, prin interacțiunea cu ceilalți și prin observarea celor care fac parte din viața mea. Ele devin busola mea morală care mă va ghida în viața de adult.

Totodată, lumea din inima mea de copil este un ecosistem delicat și fragil care necesită protecție și îngrijire permanentă. Știu că neglijarea, abuzurile sau traumatismele pot lăsa cicatrici adânci și răni deschise, afectând atât dezvoltarea mea emo­țio­nală, cât și psihologică.

Pentru a crește frumos, am nevoie de căldură și afecțiunea celor dragi și nu numai.

Lumea din inima mea de copil este precum un tezaur neprețuit, un univers de minuni și posi­bilități nelimitate. O lume care merită să fie descoperită, explorată, înțeleasă și protejată cu cea mai mare atenție.

Știți, lumea aceasta este precum o cutie mare cu jucării - gândurile și sentimentele mele. Unele sunt strălucitoare, mă fac să râd și să sar în sus de bucurie. Altele sunt mai închise la culoare și mă fac să mă simt tristă sau speriată. Însă toate sunt importante, pentru că fără ele nu pot crește și învăța. 

(Ștefania Mihaela Vraciu, clasa a IX-a)

 

„Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire? Copilul, încălecat pe băţul său, gândeşte că se află călare pe un cal dintre cei mai straşnici, pe care aleargă cu voie-bună, şi-l bate cu biciul, şi-l struneşte cu tot dinadinsu, şi răcneşte la el din toată inima, de-ţi ie auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băț îşi descarcă mânia în toată puterea cuvântului… Aşa eram eu la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice.”

„Amintiri din copilărie”, Ion Creangă

 

Cum arată o lume a copiilor?

Într-o lume a copiilor, totul este foarte colorat, foarte întortocheat și, desigur, foarte original. Găsești aici de toate: unicorni cu coama curcubeu, mașini de curse vorbitoare, case construite sub apă, copaci care înfloresc în fiecare zi și tot ce-ți închipui, cu ima­ginația ta de copil.

Este o lume în care copiilor li se împlinesc toate dorințele.

Dacă vrea cineva un urs de pluș gigantic și - în lumea reală - nu-l primește, în următoarea zi jucăria apare în lumea copiilor: de trei ori mai mare și mai pufoasă decât ar fi putut să și-o ima­gineze cineva. Iar din acel moment, acel ursuleț chiar există pentru stăpânul sau pentru stăpâna lui!

Această lume îți menține speranța că binele poate să învingă, în cele mai grele condiții.

Dacă te îndoiești de asta, aici poți sta de vorbă cu prinţese din basme, cu prinți neînfricați, cu animale năzdrăvane, chiar și cu zmei… îmblânziți, care te învață cum să depășești difi­cultăți, cum să rămâi bun, cum să faci binele care îți e la îndemână.

În acest tărâm, toată lumea se înțelege. Chiar dacă locuitorii se mai și ceartă - ce-i drept, din motive banale -, se împacă în maximum trei zile. Cât stau certați, compun discursuri despre cine are dreptate, discursuri pe care nu ajung să le zică niciodată.

Lumea copiilor este cea mai mare și mai creativă lume dintre toate. Nu are țări, nu are continente - pentru că nici gra­nițe nu are. Ea va exista mereu pentru oricine.

Și chiar dacă tu ai ieșit deja din ea, o poți revedea oricând. Cum să faci asta?

Joacă-te cu un copil, spune-i o poveste, îmbrățișează-l și rămâneți îmbrățișați: ascultă-i bine inima lipită de inima ta!

 (Anastasia David, clasa a V-a)

 

„De 1 Iunie, îmi doresc să nu uit niciodată acea lume”

Ca să fiu fericită, nu-mi trebuie averi sau va­canțe de vis. Îmi trebuie oameni care mă iubesc, timp de joacă, libertatea să fiu eu.

Îmi trebuie momente în care râd până mă dor obrajii și clipe în care știu că sunt în siguranță.

Chiar dacă sunt copil, am și eu îngrijorări. Mă întreb uneori dacă sunt destul, dacă greșesc prea mult, dacă lumea mă înțelege. Dar când cineva îmi spune cu blândețe „e în regulă”, parcă toate grijile se topesc.

Dacă aș putea construi eu o lume a copiilor, ar fi plină de culoare și vis. Fără grabă, fără ceartă, fără reguli nedrepte. Ar fi un loc unde toți copiii au voie să râdă, să greșească, să învețe, să ­iubească.

În inima mea, lumea copilăriei e magică. Îmi amintesc cum, într-o zi de vară, am construit un „oraș” din pături și perne prin toată casa. Acolo eram primar, magician și aventurier, totul în același timp. Nimeni nu m-a oprit - toți au intrat în jocul meu.

De 1 Iunie, îmi doresc să nu uit niciodată acea lume. Să o păstrez cu mine, chiar și când voi fi mare.

Sper ca, pe măsură ce cresc, să nu uit niciodată de lumea copilăriei din inima mea. Pentru că, până la urmă, ea este cea mai importantă din lume.

(Sofia Elena Orceag, clasa a IX-a)

 

Pentru a fi fericită, îmi trebuie spor și izbândă. În inima mea de copil lumea luptă cu stresul de a nu fi obosită. Noaptea, în lumea copilăriei, îmi doresc să văd avioane și trenuri. Eu trăiesc într-o lume a copiilor care merg des în cabinete pediatrice și se preocupă de sistemul respirator. 

(Alexandra Roșu, clasa a XII-a)

 

Pagini realizate cu sprijinul elevilor de la Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” din Bucureşti

 

Pagina copiilor