Zvonul, ca teorie

Ce definiţie completă şi plină de substanţă poate fi dată zvonului? Allport şi Postman, Cathala Defleur, Deutsch, Kapferer, Knapp, Shibutani ş.a. s-au întrecut în teoretizarea zvonului şi explicitarea dezinformării. Toţi sunt unanimi în a recunoaşte că zvonul reprezintă o informaţie neoficială, adevărată sau falsă, despre un eveniment sau despre o problemă care circulă, de regulă, pe cale orală, de la om la om, de la individ la individ.

Ca fenomen psihosocial complex, zvonul are un conţinut ambiguu, nemodificabil sau greu verificabil pe termen scurt. Informaţia purtată de zvon este, de cele mai multe ori, tendenţioasă, circulând paralel şi, în mod frecvent, în contrasens cu informaţiile transmise prin mijloacele oficiale de comunicare. Dintre trăsăturile specifice zvonului, sunt de menţionat: caracterul predominant informaţional; noutatea; intenţionalitatea; corelarea conţinutului său cu speranţele, aşteptările; temerile de credibilitate. În condiţiile în care are loc împletirea conţinutului informaţiei cu interesele şi aspiraţiile celor care o recepţionează, zvonul poate determina stările de spirit, curente de opinii, atitudini şi comportamente specifice mesajului transmis. Având o puternică încărcătură emoţională, zvonul produce, de regulă, efecte pe o arie largă, putând influenţa atitudinile, convingerile, conduita şi eficienţa acţiunii unui mare număr de indivizi şi chiar ale unor întregi comunităţi şi colectivităţi. Zvonul este un important mijloc informal de comunicare în masă. Această caracteristică conferă zvonului o complexitate deosebită şi explică de ce acesta a fost considerat, mult timp, un fapt social misterios, aproape religios. Fiind un canal de comunicare între oameni, zvonul are o existenţă obiectivă, este prezent în toate sferele vieţii sociale. Iar apariţia mijloacelor moderne de comunicare în masă (presa, radioul, televiziunea ş.a.) nu a determinat suprimarea zvonurilor, ci o specializare a lor, publicul continuând să vehiculeze o mare parte a informaţiei pe cale orală, de la om la om. Drept învăţământ practic din teoretizările specialiştilor în comunicare este, inclusiv pentru lideri, faptul că zvonurile suplinesc informaţiile oficiale, fiind generate de evenimente, fapte sau probleme reale ori imaginare, de mare interes public. Existenţa zvonurilor se explică, aşadar, numai prin acţiunea oamenilor care le transmit. Zvonul este o „ştire“ distorsionată, neoficială, rezultând dintr-un proces constructiv, de producere colectivă, în lanţ, de asociere, mai mult sau mai puţin conştientă, a comunităţii. Caracterul distorsionat se datorează faptului că, pe timpul transmiterii în lanţ, de la o persoană la alta, conţinutul zvonului este supus unor importante modificări. Acestea au loc simultan în cadrul a trei procese: reducerea (simplificarea), accentuarea (amplificarea), asimilarea potrivit aspiraţiilor şi motivaţiilor transmiţătorului. Zvonul se bucură de o credibilitate deosebită. Circulând, zvonul devine cu atât mai seducător şi mai credibil cu cât el ajunge, prin implicarea subiectivă a fiecărui transmiţător, să exprime cu voce tare ceea ce şi ceilalţi oameni doreau să cunoască, ceea ce gândeau în sinea lor, dar nu era confirmat. Credibilitatea zvonului este strâns legată de persoana care-l aduce la cunoştinţă. Pe măsură ce este răspândit, zvonul devine din ce în ce mai convingător. Zvonul dispune de un important potenţial de manipulare a atitudinilor şi comportamentelor umane. De asemenea, prezintă particularitatea, potrivit căreia, o informaţie falsă, introdusă deliberat în mecanismul său de funcţionare, se răspândeşte exact la fel ca şi una veridică. Zvonul cu un conţinut fals este des utilizat în toate domeniile vieţii sociale, pentru a se obţine avantaje în detrimentul adversarilor şi concurenţilor, ca să nu zicem al inamicilor. În concluzie, este semnificativ de reţinut faptul că zvonul răspândeşte şi induce îndoiala, dubiul în comunitate şi în colectivitate. Având cunoştinţă şi fiind înarmat cu... ştiinţa despre caracteristicile, funcţiile şi trăsăturile acestuia, liderul din oricare domeniu de activitate, social, economic, militar, religios etc. nu va uita nicicând cât de păgubitor este zvonul şi cât de criminale sunt consecinţele sale, mai ales atunci când este „fabricat“ în „laboratoarele secrete“ ale specialiştilor în dezinfomare.