Presa internaţională a dezvăluit la începutul acestei luni cele mai noi informaţii oferite de savanţi despre două manuscrise păstrate în Mănăstirea Garima din nordul Etiopiei.
Cercetările efectuate în laboratoarele Universităţii Oxford au arătat că textele "Abba Garima", considerate până nu demult a fi din secolul al XI-lea, datează din perioada 330-650 d.Hr. Potrivit savanţilor, aşadar, Etiopia deţine cea mai veche copie ilustrată a Evangheliei din lume.
Etiopia, bine cunoscută pentru tradiţia îndelungată a călugărilor copişti, nu deţinea nici o lucrare dinainte de secolul al XI-lea, iar experţii au considerat că arta ilustraţiei s-a dezvoltat mult mai târziu în această ţară. Recentele descoperiri dovedesc opusul. Existenţa însăşi a manuscriselor "Garima" este surprinzătoare, întrucât, în secolul al XVI-lea, regiunea Aksum a fost invadată de trupele lui Muhammad Gran (Ahmad ibn Ibrahim al-Ghazi), conducătorul din Adal. Accesul foarte dificil la această mănăstire, înconjurată de stânci şi situată la aproximativ 2.000 de metri altitudine, a făcut posibil ca manuscrisele şi alte comori din tezaurul mănăstirii să se păstreze.
Datare cu carbon 14
De-a lungul a 1.600 de ani, aceste texte, care nu au părăsit niciodată mănăstirea, se află într-o stare foarte bună, potrivit experţilor. "Evangheliile Garima au fost ţinute într-un loc uscat, la altitudine mare, ceea ce a ajutat la conservarea lor, iar faptul că sunt păstrate în întuneric a contribuit la menţinerea culorilor vii ale ilustraţiilor", a declarat, pentru Ethioguardian, Blair Priday, membru al Fundaţiei pentru Moştenirea Etiopiană, o organizaţie caritabilă care colaborează cu Biserica Ortodoxă Tewahedo din Etiopia.
Potrivit tradiţiei, manuscrisele au fost redactate într-o singură zi de călugărul Abba Garima, care a venit din Constantinopol în anul 494 d.Hr., relatare cu atât mai veridică după recenta datare cu carbon 14 a manuscriselor. Cele patru Evanghelii au fost scrise pe piele de capră, în două volume, în Geâez, o limbă semitică care mai există doar în formă scrisă. În manuscrise sunt reprezentate chipurile celor patru sfinţi evanghelişti, Matei, Marcu, Luca şi Ioan, dar, şi pentru prima oară, templul iudaic din Ierusalim.
Manuscrisele Garima au început să fie cunoscute în afara Etiopiei în anul 1950, când Beatrice Playne, istoric al artei din Marea Britanie, a vizitat mănăstirea. Pentru că femeile nu au voie să intre în mănăstire, călugării i-au dus să vadă câteva dintre manuscrise, şi ea a notat atunci că "am observat ilustraţii foarte frumoase care se asemănau în stil cu cele siriene". În anul 1960, cercetătorul francez Jules Leroy a examinat manuscrisele şi a determinat că provin din secolul al XI-lea. Jacques Mercier, un expert francez în artă etiopiană, a examinat de cinci ori Evangheliile Garima. A reuşit să ducă câteva fragmente de pergament la Laboratorul de Cercetare Arheologică al Universităţii Oxford. O mostră a fost datată ca fiind din perioada 430-650 şi o altă probă, din alt manuscris, din perioada 330-540.
"Comorile Bisericii Etiopiene"
Potrivit stilului redactării şi ilustraţiilor, Jacques Mercier estimează că textele provin din secolul al VI-lea, epoca Evangheliilor siriace Rabbula, aflate în colecţia Bibliotecii Laurenziana din Florenţa, Italia.
Fundaţia pentru Moştenirea Etiopiană este o organizaţie caritabilă înfiinţată în 2005 la Londra cu scopul de a contribui la conservarea manuscriselor şi picturilor, parte a moştenirii etiopiene. Anul trecut, organizaţia a publicat volumul "Comorile Bisericii Etiopiene". Cel mai important proiect al fundaţiei este restaurarea Evangheliilor Garima.
