Închisorile părintelui Stelian Teodorescu din Dângeni, judeţul Botoşani

S-a născut la 13 septembrie 1913, în localitatea Durneşti, judeţul Botoşani. După şcoala primară, tânărul Teodorescu a urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” din Iaşi (1934), apoi Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1939). În 1934-1936 a fost secretar la primăria din satul natal, apoi notar.

În 1936-1940 a ocupat postul de cântăreţ bisericesc la Parohia Băbiceni, judeţul Botoşani. A fost nevoit să se înscrie în rândurile Mişcării Legionare. La 13 decembrie 1940 a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Stăneşti, judeţul Botoşani. Din 1947 a slujit la Parohia Iacobeni, comuna Dângeni, judeţul Botoşani.

Pentru apartenenţa politică din vremea guvernării naţional-legionare, la 15 aprilie 1952 a fost reţinut de Securitatea din Truşeşti. Pentru aceeaşi culpă, în 1945 mai fusese reţinut timp de o lună. Prin Decizia nr. 670/1952 a Ministerului Afacerilor Interne a fost trimis în detenţie administrativă pentru o perioadă de 24 luni.

A trecut prin penitenciarul de la Botoşani (iulie 1952) şi prin coloniile de muncă de la Valea Neagră (ianuarie 1953), Borzeşti (august 1953) şi Oneşti (martie 1954). La 30 aprilie 1954 a fost eliberat, revenind în Parohia Dângeni. Pentru că îşi manifestă reticenţa faţă de politica partidului, autorităţile comuniste îl consideră un oponent al procesului de colectivizare a agriculturii din Dângeni, care influenţează şi pe alţi proprietari funciari. Din acest motiv, la 9 septembrie 1959 este arestat din nou şi trimis în ancheta Securităţii din Suceava. Deşi neagă orice vinovăţie care i se aduce, prin Sentinţa nr. 392 din 19 iulie 1960 a Tribunalului Militar Iaşi, părintele Stelian Teodorescu este condamnat la 4 ani închisoare corecţională, pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

Trece prin penitenciarele de la Suceava (noiembrie 1959), Botoşani (1959), Jilava (februarie 1960) şi Aiud (decembrie 1960), apoi prin lagărul de muncă forţată de la Ostrov (iunie 1961).

La 7 septembrie 1963 este eliberat de la Ostrov. Se întoarce la Botoşani, acolo unde îl aştepta familia. La 30 septembrie 1963 solicită reîncadrarea la o parohie, însă în şedinţa Permanenţei Consiliului eparhial din 7 octombrie se decide trimiterea lui în Consistoriul eparhial pentru lipsă de la parohie în perioada detenţiei. Prin Hotărârea nr. 6 din 22 octombrie 1963 a Consistoriului eparhial, părintele Teodorescu este pedepsit cu „oprirea totală de la săvârşirea lucrărilor sfinte pe timp de patru ani, cu luarea în considerare a timpului cât a fost deţinut”. După reabilitare, la 15 septembrie 1964 este reîncadrat în slujire, prin numirea la Parohia Buzeni, judeţul Botoşani.