Memoria Bisericii
Închisorile părintelui Viorel Todea din Arieşenii Albei

Închisorile părintelui Viorel Todea din Arieşenii Albei

Adrian Petcu, 27 Iulie 2012

S-a născut la 1 iunie 1919, într-o familie de oameni simpli din Arieşeni, judeţul Alba. După şcoala primară, a urmat Liceul „Samuil Vulcan“ din Beiuş, apoi, ultimii doi ani, la Liceul „Gheorghe Bariţiu“ din Cluj. În 1940 s-a înscris la Academia Teologică din Cluj, dar urmările Diktatului de la Viena l-au obligat să se refugieze la Sibiu, unde şi-a continuat studiile de teologie. După 1946 a fost hirotonit preot, slujind în localitatea natală. În timpul liceului a intrat în „Frăţiile de Cruce“, însă pentru că simpatiza o colegă evreică a fost eliminat din această organizaţie politică, fiind chiar nevoit să-şi termine ciclul liceal la Cluj. În timpul guvernării legionare a fost nevoit să se încadreze din nou în „Frăţiile de Cruce“ de la Sibiu, altfel pierdea bursa care îl ajuta să urmeze studiile de teologie. Ulterior, în timpul războiului, în decembrie 1944, găzduieşte în mai multe rânduri pe câţiva legionari paraşutaţi de aviaţia germană, dar care se prezentaseră sub identităţi false, ca ofiţeri în Armata română cu misiuni speciale. Pentru acestea, la 1 septembrie 1949, a fost arestat de Securitatea Câmpeni, unde a fost deţinut o lună, mutat la Securitatea Turda pentru aproape trei luni, încarcerat în închisoarea de la Turda şi spitalizat în august 1950, deoarece era suferind de plămâni. În septembrie 1950, părintele Todea a fost condamnat de Tribunalul Militar Cluj la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de „crimă de înaltă trădare“. A fost ţinut la infirmeria TBC, pentru ca în ianuarie 1951 să fie transferat la spitalele penitenciare de la Văcăreşti, apoi de la Târgu Ocna. În acest ultim penitenciar, părintele Todea a avut şansa să se afle în mijlocul tinerilor care întreţineau o veritabilă academie mistică. I-a întâlnit pe Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Ioja Sinesie, despre care îşi aminteşte într-o declaraţie înregistrată în ancheta Securităţii: „În timp ce eram bolnav, în camera nr. 5 erau bolnavii mai grav şi ajutaţi cu alimente ca: unt, lapte, marmeladă, zahăr, de către legionarii deţinuţi. Care erau mai sănătoşi şi puteau mânca mâncare mai grea, ne aduceau astfel de alimente; toţi aceşti legionari ne mai ajutau, spălându-ne lenjeria de corp. Aceşti renunţau la alimentele de mai sus, pentru a ne ajuta pe noi să ne însănătoşim, acestea constituind un ajutor legionar sau un gest creştinesc“. Totodată, în acest penitenciar se purtau adevărate discuţii teologice şi mulţi deţinuţi duceau o autentică trăire creştină. Viorel Todea mărturiseşte în ancheta de la Securitate că în primul contact pe care l-a avut cu Valeriu Gafencu acesta i-a cerut să fie spovedit, tot aşa cum avea să procedeze cu puţin până să moară. După expirarea pedepsei, părintele Todea a mai fost deţinut administrativ pentru un an şi şase luni, fiind eliberat abia la 19 iulie 1954. După acest moment, a căutat să păstreze legăturile cu foştii colegi de suferinţă, prin diverse vizite, Securitatea considerând că Viorel Todea continuă „activitatea legionară“ de la Tg. Ocna. Astfel, la 29 mai 1959, părintele Todea a fost arestat din nou şi trimis în ancheta Securităţii din Oradea. După un an de anchete, a fost inclus într-un lot de trei inculpaţi foşti colegi de detenţie de la Tg. Ocna. La 6 iulie 1960, prin Sentinţa nr. 233 a Tribunalului Militar Timişoara, părintele Todea a fost condamnat la 17 ani muncă silnică pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. După primirea sentinţei, părintele Todea a fost spitalizat la Gherla pentru tratarea mai vechii sale boli de plămâni. Câteva luni mai târziu a fost încarcerat în Penitenciarul Gherla. A fost eliberat la 3 august 1964, din Penitenciarul Gherla. A revenit în preoţie, slujind la Vidra, iar după un an în localitatea natală.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!