Memoria Bisericii
Închisorile preotului arădean Dimitrie Gornic

Închisorile preotului arădean Dimitrie Gornic

Adrian Nicolae Petcu, 14 August 2017

S-a născut la 5 decembrie 1914, în Iermata, judeţul Arad. După şcoala primară din satul natal, tânărul Gornic se înscrie la Liceul „Moise Nicoară” din Arad, unde în 1934 obţine bacalaureatul. Doi ani mai târziu se înscrie la Academia Teologică din Arad. Se implică în Mişcarea Legionară, documentele Securităţii fiind confuze în privința activității sale. Lupta politică avea să-i creeze multe neajunsuri. În 1938, după interzicerea partidelor politice, Dimitrie Gornic este reţinut de Siguranţă, pentru activitate legionară. Preotul din satul lui natal primise prin poştă câteva manifeste, crezând că sunt de la studentul Gornic.

S-a dovedit că nu el comisese această faptă, încât după 45 de zile de arest nedrept a fost eliberat. Şirul nedreptăţilor la adresa sa a continuat. Cu stigmatul de legionar în evidenţele Siguranţei, în septembrie 1939, după asasinarea lui Armand Călinescu, tânărul Gornic este reţinut pentru puţin timp, după ce se prezentase singur la Legiunea de Jandarmi din Arad. După absolvirea Academiei (1940), Dimitrie Gornic doreşte să ajungă profesor de teologie. Se înscrie la Facultatea de Filosofie din Bucureşti. Pentru a se întreţine, munceşte la un depozit de textile din Bucureşti. Deoarece nu se aflase la Arad în zilele rebeliunii legionare, Gornic a fost considerat participant la nefericitele evenimente, motiv pentru care a primit o condamnare de 1 an închisoare. Astfel, nu a mai putut urma cariera universitară, în schimb hotărându-se să devină slujitor al Altarului.
La 27 octombrie 1942 a primit darul preoţiei pe seama Parohiei Cristeşti, judeţul Arad. După un an se transferă la Buteni, iar şase ani mai târziu în localitatea natală. Este urmărit permanent de organele antonesciene, care aveau ordin de a preîntâmpina orice atitudine politică, mai ales legionară. În martie 1944, părintele Gornic este anchetat de Jandarmeria din Buteni, pe motiv că ar fi găzduit o persoană care avusese asupra sa o fotografie cu Corneliu Z. Codreanu. În schimb, Curtea Marţială din Arad îl achită pe părintele Gornic. După schimbarea politică de la 23 august 1944, părintele Gornic a intrat din nou în vizorul organelor de represiune. Pentru antecedentele sale politice, în octombrie 1944 este internat timp o lună în lagărul de la Sebiş. La începutul anului 1945 este internat din nou, tot pentru o lună, ulterior comisia de triere a internaţilor politici constatând că preotul Gornic nu mai activează politic. Tot în această perioadă se întâlneşte cu mai vechiul său prieten Gligor Cantemir, un legionar paraşutat de aviaţia germană în decembrie 1944, în scopul înjghebării unui grup de rezistenţă antisovietic. Însă, pentru că războiul se terminase, Cantemir încerca să intre în legalitate, lucru pe care l-a făcut la sfârşitul anului 1945, când a primit un buletin de populaţie de la autorităţile statului. Cantemir se însoară în noiembrie 1946, iar Gornic îi devine naş. Această relaţie avea să-i fie fatală lui Gornic spre sfârşitul anilor ‘50. Cantemir este arestat alături de persoanele pe care le contactase la sfârşitul anului 1948, în încercarea de a constitui un grup de rezistenţă anticomunistă. Dimitrie Gornic continuă să slujească la Iermata, însă sub spectrul terorii instituite de autorităţile comuniste. În 1953 i se deschide dosar de urmărire informativă pe motiv că s-ar manifesta împotriva colectivizării, iar trei ani mai târziu este închis. În 1956 se transferă la Parohia Micălaca, de lângă Arad. Mutarea lui se obţinuse cu sprijinul unor preoţi bine văzuţi în Arad, cunoscuţi mai ales pentru reticenţa pe care o manifestau faţă de regimul politic. Acest gest practic a declanşat urmărirea acerbă a Securităţii, care permanent susţinea provocatori în rândul preoţimii arădene în scopul diminuării activităţii pastoral-misionare şi alimentării unor stări de tensiune. Este văzut mereu în grupul preoţilor Ilarion V. Felea, Cornel Caceu, Tudor Demian, Alexandru Budai, Gheorghe Liţiu şi alţii. La 13 februarie 1958 se produce inevitabilul. Este arestat în aceeaşi zi cu preotul Cornel Caceu.

Este anchetat în condiţii dramatice, ulterior fiind alăturaţi şi ceilalţi preoţi consideraţi indezirabili pentru regim. Prin Sentinţa nr. 347 din 14 martie 1959 a Tribunalului Militar Cluj, părintele Gornic este condamnat la 18 ani de detenţie grea, pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” şi 18 ani de muncă silnică, pentru „uneltire contra ordinii sociale”.

În martie 1959 a cunoscut Gherla, iar în februarie 1960 a fost mutat la Aiud. La 31 iulie 1964 a fost eliberat de la Aiud. Prin Sentinţa nr. 17 din 25 septembrie 1964 a Consistoriului Episcopiei Aradului a primit pedeapsa de suspendare de la săvârşirea lucrărilor sfinte pe perioada detenţiei. După reabilitare a fost numit la Parohia Vinerea, astăzi în judeţul Alba, unde a slujit până în 1986.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!