Îndreptar omiletic pentru preoţi, apărut la „Renaşterea”

Volumul „Vademecum omiletic: 100 de schiţe pentru predici – la toate duminicile şi sărbătorile anului, cu un adaos de 12 pareneze” a pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon, cadru didactic al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universităţii Bucureşti, a apărut la Editura „Renaşterea” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

La Editura „Renaşterea” a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului a apărut recent volumul părintelui prof. univ. dr. Vasile Gordon, intitulat „Vademecum omiletic: 100 de schiţe pentru predici - la toate duminicile şi sărbătorile anului, cu un adaos de 12 pareneze”. Volumul este prefaţat de articolul introductiv al Înaltpreasfinţitului Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, intitulat „Îndreptar pentru îndreptători”, apoi de cuvântul introductiv al autorului, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” a Universităţii din Bucureşti. Cartea este structurată pe următoarele capitole: „Praznice Împărăteşti”, „Duminicile Penticostarului”, „Duminicile după Rusalii”, „Perioada Triodului”, „Panegirice în cinstea Maicii Domnului”, „Panegirice la sfinţi”, „Pareneze” (cuvântări ocazionale, la Botez, Taina Cununiei, Taina Sfântului Maslu, la Înmormântare, la Parastas) şi o „Anexă” cu „Predici şi comentarii biblice ale sfinţilor părinţi şi ale scriitorilor bisericeşti”, „Cărţi de predici şi comentarii biblice. Autori români”, „Cărţi de predici şi comentarii biblice. Autori străini”.

„Îndreptar pentru îndreptători”

În cuvântul intitulat „Îndreptar pentru îndreptători”, IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei aminteşte cuvintele Sfântului Apostol Pavel, referitor la propovăduirea cuvântului mântuitor: „Credinţa este din auzire, iar auzirea, prin cuvântul lui Hristos” (Romani 10, 17) şi arată că predicatorul trebuie să aibă cuvânt „cu putere multă”. „Modelul suprem este Domnul Hristos, «Care îi învăţa pe ei ca Unul care are putere, iar nu cum îi învăţau cărturarii lor» (Matei 7, 28)”. Ierarhul arată că această putere de a predica „vine dintr-o viaţă duhovnicească profundă pe care, adesea, n-o găsim la tot pasul. Şi atunci? Măcar folosindu-ne de o sumedenie de cunoştinţe pe care ni le pune la îndemână Omiletica vom reuşi să alcătuim o predică satisfăcătoare. Nu vom improviza şi nu vom ţine cuvântări «bune la toată trebuinţa». Sau, cum se afirmă maliţios, nu vom «vorbi popeşte»”. Ierarhul atrage atenţia că „niciodată, dacă nu ne pregătim, nu putem predica bine. Aşa se face că părintele profesor univ. dr. Vasile Gordon le pune preoţilor la îndemână acest «Vademecum omiletic: 100 de schiţe pentru predici, la toate duminicile şi sărbătorile anului bisericesc. Cu un adaos de 12 pareneze». Părintele, fiind specialist în Omiletică, le oferă predicatorilor un ghid util”.

În cuvântul introductiv, părintele Vasile Gordon, arată că „schiţele de predici” din această carte au fost publicate „cu gândul la slujitorii începători ai amvonului, care au mai puţină experienţă oratorică. Pe de o parte, pentru a-i sprijini în efortul lor de a se documenta în câmpul omiletic, pe de alta, pentru a-i ajuta să treacă mai uşor peste marile emoţii, inerente oricărui început. În acelaşi timp, îndrăznim să credem că schiţele pot fi de folos şi predicatorilor mai experimentaţi, în sensul că pot face cunoştinţă cu posibile idei, formulări şi strategii noi”.

Părintele profesor Vasile Gordon subliniază faptul că aceste „schiţe” vin în ajutorul preoţilor pentru că sunt un material concentrat, cu minimum de elemente necesare: „E vorba, aşadar, de o semnificativă economie de timp, mai ales pentru situaţiile în care au un program liturgic sau administrativ mai aglomerat, în ajunul sărbătorii sau duminicii respective. Al doilea, pentru a le da posibilitatea să dezvolte aceste elemente concentrate, cu idei, formulări şi informaţii proprii, asigurându-şi, astfel, un cât mai mare grad de originalitate în conturarea conţinutului final”.
După cum a arătat pr. Vasile Gordon, schiţele au fost „scrise pe calculator într-un răstimp de aproape 10 ani, în zilele premergătoare duminicilor şi sărbătorilor, fiind dezvoltate oral, apoi, la amvonul bisericii Sf. Ilie-Gorgani din Bucureşti, unde slujesc din anul 1991, ori în alte locuri în care am poposit, între care cel mai adesea în biserica din satul natal, Lunca (com. Şieuţ, jud. Bistriţa-Năsăud). Trebuie să pomenesc aici şi faptul că anumite sugestii şi strategii pentru aceste schiţe mi-au fost inspirate, direct sau indirect, de către distinşii mei colegi de altar şi de amvon, părinţii Emanoil Băbuş, Vasile Creţu şi Silviu Tudose, dar şi de către anumiţi fii duhovniceşti, fie în cadrul dialogurilor săptămânale publice, fie în taină, la spovedanii. Am prilejul, acum, să exprim aici profunda mea recunoştinţă faţă de toţi”.

Elemente de retorică

În structura unei schiţe au fost marcate cele trei momente „clasice” din planul predicii, introducere, elemente pentru tratare şi încheiere, pentru o cât mai bună orientare vizuală, arată autorul. „În «elemente pentru tratare», informaţiile sunt mai schematice, adesea plasate fragmentar, pe alocuri cu trimiteri bibliografice. Aici partea de lucru a beneficiarilor se cere a fi mai pronunţată. Introducerea şi încheierea sunt înadins completate integral, pentru ca fraţii preoţi să aibă la îndemână formulări oarecum «de gata». Le pot reformula ori adapta, desigur, dar am socotit că e mai util să fie complete. În cei mai bine de 30 de ani de preoţie şi tot atâţia de slujire neîntreruptă la amvon, am constatat că atât modul de a începe o predică, cât şi cel de încheiere au un impact special în reuşita ei, propriu-zis în obţinerea persuasiunii şi, mai ales, în eliminarea «rezistenţei la persuasiune», după formularea tratatelor moderne de retorică. Dacă în ceea ce numim «elemente pentru tratare» eventualele greşeli şi poticniri nu afectează major reuşita de ansamblu a predicii, un cuvânt nelalocul lui în introducere ori încheiere poate avea un efect cu totul defavorabil”, susţine pr. prof. dr. Vasile Gordon.

Autorul recomandă preoţilor care vor folosi cartea sa ca „toate aceste schiţe să fie completate cu îndemnuri şi aplicaţii legate de viaţa concretă a enoriaşilor din parohia respectivă, odată cu idei şi informaţii proprii, ori culese din felurite izvoare. Aici venim cu îndemnul ca tinerii preoţi să rezerve măcar un raft al bibliotecii pentru cărţile cu predici, atât ale Sfinţilor Părinţi, în general, cât şi ale altor predicatori reprezentativi, spre folosul de toată vremea. În această idee, am plasat la finalul volumului o listă selectivă a cărţilor de predici şi de comentarii apărute la noi, ale Sfinţilor Părinţi, ale multor autori români, dar şi ale unor autori străini (traduse în limba română). O simplă lectură a listei poate fi de mare sprijin pentru completarea bibliotecii personale, măcar cu unele dintre volumele apărute recent”.

Ghid pentru doctorii de suflete

În Cuvântul introductiv autorul atrage atenţia asupra faptului că „aceste schiţe de predici nu au pretenţia de a fi neapărat «modele», ci se vor mai degrabă modalităţi ori căi omiletice. Tocmai de aceea am apelat în titlu la termenul «vademecum» (în traducere: «hai / mergi / înaintează cu mine»), expresie care înseamnă, practic, ghid, îndrumar, călăuză, îndreptar. Termenul este utilizat mai ales în literatura medicală: anual (ori periodic) se tipăresc volume cu acest titlu, în special pentru medicii tineri, ca să aibă la îndemână informaţii de bază privind diferite specialităţi, boli, tipuri de reţete, medicamentele noi etc. Iar dacă medicii începători pot fi călăuziţi efectiv prin astfel de vademecum-uri medicale, nădăjduim ca şi doctorii sufleteşti, preoţii, să aibă un sprijin similar în prezentul «vademecum omiletic»”.

De asemenea, autorul a menţionat că acest volum poate fi considerat şi ca anexă la Cursul Universitar de Omiletică, aflat sub tipar la Editura Basilica a Patriarhiei Române, în cadrul proiectului general de editare (ori reeditare) a tuturor cursurilor şi manualelor de teologie, iniţiat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

„Odată cu informaţiile ce privesc istoria şi teoria predicii tratate în curs, studenţii se pot folosi, iată, de aceste schiţe, pentru ilustrarea practică a celor patru genuri ale predicii: omilia, predica tematică, panegiricul şi pareneza (predica ocazională), mai ales în scopul alcătuirii predicilor la orele de seminar, pentru a le susţine la Paraclisul Facultăţii, cu avizul cadrului didactic, dar şi la parohii, cu binecuvântarea preotului paroh”, a spus pr. prof. univ. dr. Vasile Gordon.