Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, printre încercările vieţii (VIII)

Arhimandritul Melchisedec Dumitriu, printre încercările vieţii (VIII)

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei

Bogăţia epistolară a arhimandritului Melchisedec Dumi­triu, ce cuprinde gânduri expediate de la Mănăstirea Neamţ către monahi precum Nicodim, destinatar al rândurilor de mai jos, este un adevărat tezaur de cu­vinte. Prezentăm aceste slove pline de poveţe şi rânduieli monahale, cu bucuria folosului pentru cei iubitori de viață duhovnicească.

1937 sept. 10

Mănăstirea Neamţu‑Secu

Jud. Neamţ

Stăreţia

Iubite Părinte Nicodime,

Trimit pentru Consiliul Eparhial din Mitropolia Bucovinei potrivit ordinului Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Visarion 400 (patru sute) exemplare ediţia a patra, traducerea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Nicodim „Noul Testament". Este numai îndoit în coli şi cu copertele deosebite, ca să fie uşor de legat acolo. Aşa s‑a cerut. Păstrează lăzile aşa până la venirea Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Visarion, care va dispune legarea lor acolo în Cernăuţi şi apoi distribuirea lor.

Voi scrie cu poşta de mâine şi oficial. Costul de 80 lei bucata suferă o reducere ca rabat de 20%.

Trec la cei doi studenţi cu care ne‑am făcut numai belea capului. Parcă au intrat nişte urşi în sat. Ură de sus până jos. IPS Visarion te găseşte tot pe sfinţia ta vinovat, că i‑ai trimis fără nici o rânduială. Nu uita că aici eu nu pot absolut nimic şi atunci când se simte că pot fi umilit nu‑s cruţat. S‑a intervenit la IPS Nicodim, care mi‑a dat ordin să le pun în vedere ca imediat să părăsească mănăstirea fără nici o explicaţie, ca ceva de prisos şi dinainte hotă­rât. I‑am mai reţinut o zi, două, aşa ca să mă expun la observaţii fără nici un folos pentru ei şi pentru nimeni.

Să ştii că sunt foarte supărat de asta şi nu am ce face. Sunt şi zăpăcit de cap şi nici nu ştiu cum să‑ţi scriu.

Ce mai ştii de Ghiuş? Iar pentru treburi de acestea cât mai din timp să ne înţelegem, căci altfel iese prost de tot. Ai să mai vezi şi ai să mai înveţi încă multe.

Este unul Iasim pe acolo. Vrea să vadă pe părintele Atanasie. Dă‑i voie să vie pe aici două‑trei zile, dacă are bani de cheltuit pe drumuri.

Facă Dumnezeu milă şi deie bine tuturor.

s.d., s.l.

Iubite Părinte Nicodim,

N‑am crezut niciodată că aşa de repede te vei pierde printre mulţimea celor pe care i‑am cunoscut, le‑am făcut bine aşa cât am putut şi cât m‑am priceput, dar care a fost de ajuns ca alte împrejurări să‑i pună în alte situaţii ca apoi să mă uite cu totul, pe mine, slab de fire, care mă leg prea uşor cu sufletul de cel ce‑mi surâde oleacă şi‑mi pare că dragostea este ceva mai pătrunsă decât pe buze.

Tuturor am dorit bine aşa de mult, chiar cu riscul de a mă lipsi pe mine, spre a spori al lor, dar la sfinţia ta îmi pă­rea altfel. Dumnezeu să‑ţi ajute cât mai mult şi mai sus.

M‑am aşteptat ca înapoindu‑te în ţară şi negăsindu‑mă unde m‑ai lăsat să‑mi scrii, să ne consfătuim, să ţii strâns legă­tura. Auzisem şi nu credeam, mi‑a spus şi părintele Grigore, care a fost la părintele Daniil la Trivalea. Acum trebuie să‑ţi mulţumesc că măcar cu o carte „Kagava" dăduşi un mic semn de viaţă. Parcă îmi pare rău şi de cele scrise până acum, căci de ce să‑ţi tulbur liniştea şi eu?

Te rog scrie‑mi însă mai pe larg, ce ai făcut, dacă acolo nu te împaci, ce anume ascultare faci în Biserica Domnului şi ce crezi că trebuie să ştie un prieten care te preţuieşte şi do­reşte să‑i împărtăşeşti noutăţi despre prezent şi trecutul apropiat şi necunoscut.

Să transmiţi, te rog, respectuoase sărutări de mâini vlădicăi.

Citind câteva pagini din „Kagava" nu mă pot opri să te fac atent că nu se prea cunoaşte traducerea, care face înţelesul cam greoi. Cred că nu te vei supăra, dacă spun cu sinceritate şi dor de bine ceea ce simt eu. Deschid la întâmplare cartea la pa­gina 45: începe cu cuvântul „Nu” de la sfârşitul rândului al şa­selea numărând de jos în sus. Citeşte fraza cu glas tare şi vezi ce înţeles are. Pune mai ales pe altul să citească chiar mai de sus şi vezi cât va înţelege.

Dar te rog scrie‑mi ce mai ştii şi despre Ghiuş. Antim e la Cernăuţi, nu ştiu ce‑o face. Ce fac ceilalţi? Mă gândesc mult şi, deşi nu‑l cunosc, îi port grija şi te rog îndeamnă‑l pe cel de la Gârbovăţ să‑şi ia licenţa, căci, cum ştii, cei cu el îl descurajează ca pe un neputincios.

Și la Neamţu Vechiu se proiectează o şcoală de misionari cam de acelea vizate de sfinţia ta. Cu cine să se facă, dacă tocmai exemplele vii trăite acum lipsesc. Teorii superioare Evangheliei nu putem avea şi nici că vor putea determina curente noi fără zguduiri ca ale Sfântului Pavel, Kagava şi chiar P. Lupu.

Nădăjduiam mult într‑o colaborare ideală, urmată de acţi­une, dar unde mi‑s tovarăşii? Sunt părăsit de toţi, chiar şi de cei mai de aproape şi înţelegători.

Nu‑ţi întind nici o cursă. Stai acolo sau unde duhul îţi va inspira nădejde. Îţi cunosc firea şi cred că vei face bine oriunde te vei găsi. Poate venind aici cu mine, cum mi‑a fost dorul, nu realizai ce voiai şi te împuţinai sufleteşte, căci fiecare loc cu ale lui sminteli şi neplăceri.

Să nu rupem însă legătura, să ne întărim sufleteşte şi să ne ajutăm chiar atât cât se va putea. De te‑am scandalizat însă îmi cer iertare cu toată smerenia.

Cu toată dorirea de bine și cât mai mult spor în cele bune.

Arhim. Melchisedec