Pe violonista Alina Horez am cunoscut-o în urmă cu an, la o lansare de carte despre viori și lutieri. Delicată și luminoasă, prezența ei îngemănată cu vioara îmi amintea de basmul Vioara fermecată, în care un tânăr frumos și vesel, crescut într-o pădure, printre copaci, îndrăgostit de armonie, a sculptat o vioară și a pus în cutia ei magică nu numai bucata infimă de lemn, numită suflet, ci tot ce avea mai de preț pe lume. Numai așa vioara putea să ducă mai departe povestea ei sub cetina verde, sub stelele tremurătoare, în ceas de zori cu privighetori catifelate, în ceas de seară cu raze oglindite pe firul ierbii, la buza nisipoasă a mării, dar și pe stânca spuzită cu floarea-reginei.