Reportaj
Biserica Scaunelor

Biserica Scaunelor

Silviu Dascălu, 23 Iulie 2010

Biserica Scaune din vechea mahala bucureşteană a măcelarilor şi săpunarilor va împlini la anul 400 de ani de existenţă. Pe cât de veche, pe atât de tânăr este duhul ce radiază dinspre ea. Noul Aşezământ dedicat Maicii Domnului, ridicat pe lângă această biserică, confirmă această impresie. Interesanta istorie a lăcaşului ne-a fost relatată de părintele Ion Boştenaru.

În vechime, fiecare breaslă din oraşele şi târgurile româneşti ţinea să aibă o biserică proprie sau chiar o mănăstire la care să se roage, să îşi oficieze slujbele religioase importante din viaţă şi unde să fie apoi pomeniţi după ce vor trece la cele veşnice. Aşa se face că peste tot avem biserici ale breslelor: ale zlătarilor, păcurarilor, tălpălarilor, măcelarilor, croitorilor şi ale altor bresle. De regulă, acestea erau construite în zona unde era aşezată şi îşi desfăşura breasla activitatea, biserica şi preoţii slujitori fiind tot timpul în mijlocul meşterilor şi negustorilor.

Una din aceste biserici este Biserica Scaune sau a Măcelarilor, sau Săpunarilor, după cum era ea cunoscută în vechime. Are hramurile Adormirea Precistei şi Naşterea Maicii Domnului şi este situată în spatele Spitalului Colţea din Capitală.

Numele acesteia, după cum povesteşte părintele Ion Boştenaru, care slujeşte aici de 25 de ani, vine de la vechea breaslă a măcelarilor ce îşi aveau înşirate scaunele de măcelar - butucii de lemn pe care se tăia carnea - chiar în această zonă. Tocmai de aceea se mai numea şi Biserica "Măcelarilor". Iar pentru că din seul care rămânea de la animalele sacrificate se făcea săpun, şi atât săpunarii, cât şi măcelarii susţineau financiar biserica, atunci a luat numele celor două bresle.

"Înainte, aici erau aşezaţi ciobanii lui Bucur, care au şi construit biserica. Este vorba de ciobani din Târnovo, Bulgaria, după cum aflăm din inscripţii, care au ctitorit acest sfânt lăcaş de închinăciune. Numele de scaune vine de la mesele pe care ciobanii tranşau carnea şi o vindeau bucureştenilor. Acestea erau de fapt nişte butuci de lemn în formă de scaune", povesteşte părintele Ion Boştenaru.

Ctitorie a ciobanilor bulgari

Rădăcinile sfântului lăcaş de închinăciune sunt înfipte în istoria Bucureştilor, dovadă fiind şi nivelul la care este ea amplasată în prezent. De-a lungul vremurilor turnându-se mereu umplutură pe drumurile din jur, căile de acces s-au înălţat, însă biserica a rămas "îngropată" sub nivelul terenului. Practic, biserica a fost îngropată de jur împrejur, meritul de a fi rescoasă la lumină aparţinând părintelui Gheorghe Prejneanu, care în 1939 a redeschis arcadele pridvorului, a refăcut acoperişul cu olane, iar în 1944 a degajat biserica de pământul ce o acoperea, lăsând o frumoasă curte în jurul bisericii, chiar dacă este mai joasă cu un metru faţă de nivelul străzii.

Conform pisaniei, aici a existat o biserică de lemn încă de la 1611. Actuala biserică a fost zidită la 1705, pe locul celei mai vechi din lemn, cu banii lăsaţi de neguţătorul Tănasie de la Târnova, de către nepotul său Stavro. În anul 1843 a fost reparată de paharnicul Ioan Costacopul, când au fost închise cu zidărie arcadele pridvorului, a fost tencuită la exterior şi zugrăvită. Între 1908 şi 1939 a fost lăsată în părăsire şi închisă, fiind redeschisă după ce a venit părintele Prejneanu.

Pictura interioară este originală, în frescă, fiind de o valoare deosebită, autorul nefiind cunoscut; a fost spălată şi restaurată în 1944 de pictorul Gheorghe Popescu. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul se află acum în sfântul altar. În ceea ce priveşte arhitectura, biserica este ridicată în plan treflat, cu ziduri groase, cu un singur turn-clopotniţă pe pronaos, refăcut în 1954. Pridvorul este sprijinit pe 10 coloane groase din cărămidă, care susţin cinci arcade foarte înguste pe faţada de apus, închise acum cu ferestre metalice. Se păstrează portalul din piatră sculptată cu motive florale. Decoraţia exterioară este simplă, un brâu dintr-un tor între două şiruri de cărămidă aşezată zimţat, ferestre cu ancadramente simple din piatră. Are un acoperiş în patru pante cu streaşină largă, învelit cu olane.

Aşezământul Maicii Domnului

Casa parohială, aşezată la nord-est de biserică, a fost construită în anul 1947 din materiale recuperate de la diverse case demolate, însă din cauză că a fost construită pe traseul fostului afluent al Dâmboviţei, numit Bucureştioara, clădirea a fost deseori avariată.

Astfel, părintele Boştenaru a decis să pună în aplicare un amplu proiect ce va fi terminat chiar în această perioadă. Este vorba de un aşezământ, "Aşezământul Maicii Domnului", unde va funcţiona cel mai probabil o fundaţie a parohiei.

Ce este foarte frumos la această construcţie este faptul că a fost încadrată foarte bine în peisajul zonei. Biserica fiind în zona veche a oraşului, noua clădire trebuia armonizată cu ansamblul rezidenţial din jur. Aşa se face că, deşi nouă şi ultramodernă, clădirea nu afectează cu nimic peisajul urbanistic prin stilul său brâncovenesc.

"Pe locul fostei case parohiale şi pe o bucată de teren obţinută de la primărie am reuşit să ridicăm acest aşezământ, în care va funcţiona cel mai probabil o fundaţie. Iniţial ne-am gândit să facem o grădiniţă, însă procedurile sunt foarte complicate, chiar dacă ar fi fost mare nevoie şi de grădiniţă. Lucrările ar fi trebuit terminate de mai multă vreme, însă au fost unele neînţelegeri, aşa că sponsorii nu au mai vrut să dea bani. Până la urmă i-am convins să ne ajute să finalizăm proiectul. Cu ajutorul Maicii Domnului, căreia îi este închinat, sperăm ca până la sfârşitul acestei luni să finalizăm totul", a adăugat părintele Boştenaru.

Clădirea, construită pe patru nivele, este deja finalizată, acum fiind făcute ultimele finisaje. Este dotată cu sală de mese, bucătărie şi chiar un adăpost subteran. Tot aici va funcţiona şi un muzeu iconografic, unde vor fi aşezate icoane vechi ale bisericii.

Restaurarea picturii

Părintele şi-a propus să restaureze şi pictura bisericii. "Pictura interioară este originală, în frescă, însă nu se ştie cine este autorul. Singurul lucru ştiut este că a fost spălată şi restaurată în 1944 de pictorul Gheorghe Popescu. Am găsit sponsori, iar lucrările acestea şi altele vor fi continuate de parohul care va veni după mine, după pensionarea mea. Sunt bucuros că am reuşit să îmi ţin promisiunea şi am ridicat acest aşezământ al Maicii Domnului", ne-a mai spus părintele Ion Boştenaru.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!