Biserica „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Caransebeş

Intrată în conştiinţa caransebeşenilor ca Biserica "Sfântul Ioan" sau "biserica din cimitir", sfântul lăcaş de închinăciune se află amplasat în cimitirul vechi al oraşului Caransebeş şi este apărată de un zid exterior de piatră, pe locul unde în vechime erau zidurile de apărare ale cetăţii Caransebeşului.

Biserica a fost zidită lângă vechea biserică din lemn a cimitirului, al cărei loc este indicat de o cruce monumentală numită "Crucea lui Răbăgia", aflată puţin mai sus de biserica actuală, deasupra criptei protopopului Theodor Roşca. Şi astăzi se vede locul unde a fost biserica cea veche, căci din dreptul bisericii de astăzi se vede terenul puţin mai ridicat, acolo fiind tinda de la biserica veche. "Crucea lui Răbăgia", pomenită mai sus, a fost ridicată în locul unde a fost altarul bisericii vechi.

Biserica, ridicată în anii 1770-1780, a fost sfinţită la 11 mai 1781 de către episcopul Caransebeşului şi Vârşeţului Vichentie Popoviciu - conform inscripţiei ce se află în biserică. Zugrăvirea s-a făcut ceva mai târziu, în 1787, în stil neobizantin, de către doi zugravi şi un ucenic, toţi cunoscuţi doar după prenumele Ion. Pardoseala bisericii a fost din piatră combinată cu mozaic. Biserica a avut şi trei clopote turnate în Timişoara la 1790 şi 1791 şi, respectiv, în Graz la 1796. În timpul incursiunii turceşti din 1788, biserica a suferit grave stricăciuni ale zugrăvelii şi altarului, întrucât se pare că trupele turceşti au folosit biserica drept reşedinţă de campanie în timpul operaţiunilor militare. După pagubele suferite, s-au început lucrări de reparare şi renovare ce s-au terminat în 18 octombrie 1808, cheltuielile fiind acoperite de către comerciantul local Manoilă Stancovici şi soţia acestuia, Marta. Aceste date sunt consemnate în inscripţia lăcaşului sfânt. În 1855 turnul s-a acoperit cu tablă de cupru, iar învelitoarea a fost înlocuită cu tinichea. O nouă reparaţie capitală s-a făcut bisericii în 1927 cu sprijinul arhitectului Ioan Precop şi a fiului acestuia. Biserica s-a rezugrăvit pe exterior şi s-a refăcut şarpanta şi învelitoarea turnului de către dulgherul Dimitrie Călţun.

De asemenea, în anul 1960 picturile şi zugrăveala bisericii au fost reîmprospătate de pictorul Petru Lazăr şi de meşterii zugravi Dimitrie Călina şi Nicolae Ambruş, iar învelitoarea de tablă a fost şi ea înlocuită.

Ample lucrări în perioada recentă

Lucrări ample de renovare interioară şi exterioară s-au făcut în cursul anilor 2006-2008 când, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, la interior s-a pavat biserica, s-au zugrăvit naosul şi pronaosul (iconostasul şi absida altarului au pictură veche), s-a schimbat mobilierul, s-a refăcut Sfântul Prestol, iar la interior biserica a fost refăcută în totalitate cu tencuială nouă şi acoperiş refăcut.

Prin grija părintelui paroh Gabriel Gozman, Biserica "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" susţine şi un articulat program de asistenţă socială, prin ajutorul pe care îl oferă bătrânilor bolnavi şi lipsiţi de ajutor, copiilor săraci, dar şi altor categorii de persoane ce necesită îngrijire duhovnicească sau asistenţă socială. Cimitirul ce înconjoară biserica odihneşte personalităţi de seamă pentru istoria oraşului Caransebeş şi pentru istoria întregului Banat. Aici îşi găsesc veşnica odihnă ierarhi, preoţi şi oameni dedicaţi Bisericii şi Neamului. Dintre aceştia, amintim pe episcopii Caransebeşului: Ioan Popasu, Nicolae Popeea, Filaret Musta şi Emilian Birdaş sau preoţii: dr. Iosif Iuliu Olariu, dr. Cornel Corneanu, Romulus Ancuşa, Isaia Suru şi Andrei Ghidiu, ori personalităţi laice cum ar fi Ştefan Velovan, Patriciu Dragalina, Iuliu Vuia, Dimitrie Cuzma, Pavel Jumanca şi generalul Traian Doda.

Încă din Antichitate teritoriul Banatului a reprezentat o adevărată prelungire geografică şi culturală a civilizaţiilor greco-latine la nordul Dunării. Regiunea Banatului constituia în fapt prelungirea coridoarelor culturale care se încheiau în inima şi în răsăritul continentului. Aşa se face că regiunea Banatului a intrat mai devreme decât alte regiuni într-un circuit european ale cărui influenţe culturale sunt vizibile şi astăzi.

Caransebeşul, situat în partea muntoasă a Banatului, are şi el o istorie veche, ca şi cea a regiunii pe care o reprezintă. Majoritatea istoricilor sunt de acord că numele oraşului s-a format prin alăturarea numelor Căran şi Sebeş. Căranul este o localitate ce a existat nu departe de actualul Caransebeş până în secolul al XVII-lea şi Sebeşul este numele unuia din râurile care străbate oraşul (celălalt fiind râul Timiş).