Bucuria slujbelor şi întrajutorarea umană, tradiţie la Biserica „Maica Precista“ din Ploieşti

Ciprian Bâra, 27 Mai 2009

Biserica „Maica Precista“ din Ploieşti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, este una dintre cele mai cunoscute şi mai frumoase biserici ale acestui oraş. Cunoscută mai ales pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu trei mâini, această biserică adună zilnic foarte mulţi credincioşi care au învăţat că bucuria Liturghiei şi a slujbelor zilnice şi tăria credinţei trebuie trăite în mod concret prin lucrul făptuit pentru cei aflaţi în necazuri şi suferinţă. Astăzi se continuă aici tradiţia activităţilor social-filantropice şi culturale, comunitatea credincioşilor fiind în strânsă legătură cu mai multe aşezăminte pentru bătrâni, precum şi cu diverse case de copii orfani, unde merg în vizită săptămânal, cu daruri.

Aflându-ne pelerini trecători prin oraşul Ploieşti, am aflat de la o bătrână credinciosă, pe care am întâlnit-o păzindu-se de soarele dogoritor pe frumosul bulevard cu castani al oraşului, că Biserica „Maica Precista“ din Ploieşti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, este una dintre cele mai frumoase şi mai vechi biserici ale oraşului.

Rătăcind câteva minute pe străzile din centrul istoric al oraşului, am aflat-o, într-un final, aşezată pe strada Armoniei nr. 3, colţ cu strada Mihai Bravu şi vis-a-vis de Procuratura Ploieşti şi de casa-monument istoric Mihail Kogălniceanu.

Situată în plin centru istoric, administrativ şi cultural al municipiului Ploieşti, biserica închinată „celei mai cinstite decât heruvimii şi mai mărite fără de asemănare decât serafimii“ ne-a primit cu turlele sale zvelte, cu frumosul pridvor deschis, susţinut de 12 coloane de piatră. Am intrat cu sfială în curtea bisericii, am înconjurat sfântul lăcaş şi ne-am bucurat de mireasma plăcută a florilor şi a copacilor verzi, înfloriţi, care transmit tuturor celor care intră bucurie, pace, şi linişte, parcă transmiţându-ne că aici, la parohia „Maica Precista“ din Ploieşti, toate viază şi se mişcă sub ocrotirea neîntreruptă a Născătoarei de Dumnezeu.

Liniştea era numai uneori întreruptă de glasul cuminte al unor copilaşi care doreau să afle unde se aprind lumânări. Am privit preţ de câteva minute forfota paşnică din jurul bisericii, unde părinţii îşi aduceau pruncii de mână, cei mai în vârstă explicau celor mai tineri care sunt rânduielile la intrarea în biserică, iar mai apoi am păşit pragul sfântului lăcaş, unde părintele paroh Ştefan Săvulescu abia terminase sluja aghezmei, pe care o săvârşeşte în fiecare vineri.

Bucuros de oaspeţi, părintele Ştefan ne-a întâmpinat şi a început, cu multă emoţie în vorba sa rară, să ne evoce trecutul istoric al bisericii unde slujeşte din anul 1983.

Vizitată de mulţi oameni de seamă

De la parohul bisericii am aflat că biserica-monument istoric este cu mult mai veche decât anul inscripţionat în pisania de deasupra uşii de la intrare: „acest sfânt lăcaş s-a zidit la anul 1820 mai 10“. Spusele părintelui sunt dovedite de existenţa unei biserici din lemn, anterioare celei zidite, fapt confirmat de Catagrafia bisericilor şi preoţilor din Ploieşti la anul 1810, aparţinând Mitropoliei Ungrovlahiei şi realizată în timpul păstoririi mitropolitului Ignatie, din porunca ocârmuirii ruseşti.

Vremurile mai grele şi-au pus amprenta şi pe acest monument istoric, iar după o perioadă în care biserica se deteriorase la exterior şi interior, în anul 1934 s-au luat măsuri pentru a fi restaurată, iar după încheierea lucrărilor realizate sub directa conducere a Comisiei Monumentelor Istorice, s-a pictat interiorul sfintei biserici în tehnica fresco, între anii 1968-1974, de către profesorul Iosif Kebar.

De-a lungul vremii, în această biserică şi-au plecat genunchii ţarul Rusiei Alexandru al II-lea, care a petrecut Sfintele Paşti ale anului 1877 în Ţara Românească, precum şi multe alte personalităţi. În clădirile din imediata apropiere a bisericii era încartiruită întreaga delegaţie a ţarului. În perioada şederii lor aici, 25 mai-13 iunie, s-a sărbătorit Paştile, iar Alexandru al II-lea, om cu multă evlavie, s-a dus la Biserica „Maica Precista“ pentru a asculta slujbele ţinute de preoţii slujitori de aici. A fost atât de impresionat de credinţa românilor, de frumoasa slujire a preoţilor, de cuvintele care îi pătrundeau adânc în suflet, încât şi-a adus aici toţi militarii care îl însoţeau, pentru Împărtăşanie. Unul după altul, soldaţii Imperiului Ţarist au luat Sfânta Împărtăşanie de la preoţii ploieşteni. Ţarul Alexandru al Rusiei a vrut sa păstreze vie această amintire. De aceea, a hotărât să doneze bisericii în care se simţise atât de aproape de Dumnezeu mai multe obiecte, pe care a pus să se inscripţioneze acest text: „În amintirea înaltei şederi în acest oraş a suveranului împărat al întregii Rusii, Alexandru al II-lea, de la 25 mai-13 iunie 1877, pe timpul Războiului ruso-turc. Donat Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ din Ploieşti.

Maica Domnului cu trei mâini

Printre numeroasele donaţii s-a numărat şi icoana Maicii Domnului cu Pruncul. Lucrată în aur şi argint, aceasta este deosebită prin faptul că Născătoarea de Dumnezeu este reprezentată având trei mâini.

Despre faima acestei icoane, existentă încă din anii aceia, a auzit şi Mihai Eminescu.

În drumul său spre Iaşi, la un an de la donarea icoanei, poetul românilor s-a oprit la Ploieşti, în bisericuţă, şi a participat la slujba de Înviere. Icoana cu trei mâini a Maicii Domnului a constituit principalul element de atracţie pentru el. De asemenea, Mihail Kogălniceanu, care a locuit o vreme lângă Biserica „Maica Precista“, venea în mod frecvent să se închine şi să se roage la icoană. Mai târziu, peste ani, actorul Toma Caragiu, ploieştean şi el, a venit aici să aducă prinosul său de rugăciune Maicii Domnului.

Legenda icoanei Precistei cu trei mâini se pierde în negura timpului. Unii spun că a fost special realizată cu trei mâini, pentru că, la 1826, anul în care a fost zugrăvită, oamenii o duceau rău şi îşi pierduseră orice nădejde de mai bine. Atunci, cel care a realizat-o s-a gândit că Maica Domnului din această icoană ar trebui sa aibă trei mâini, ca să-i poată ocroti pe toţi oamenii cu puterea ei. De aceea, i-a facut două mâini, pentru a ţine Pruncul, dar în josul icoanei a mai facut-o şi pe cea de-a treia. O altă legendă menţionează că autorul icoanei ar fi avut, înainte de a se apuca de lucru, un vis. Se afla pe câmpul de luptă, într-o bătălie foarte mare cu turcii, şi un ienicer mai iute i-ar fi retezat mâna cu care trebuia să facă icoana. Trezit din vis, impresia era atât de puternică, încât, ca să se asigure că nu rămâne în realitate fără ea, a pictat o mână în plus pe fundalul icoanei.

„Fiecare credincios care intră aici simte bucuria cu care este primit de Maica Domnului“

Părintele paroh Ştefan Săvulescu ne-a povestit cu mare sfială legendele despre această icoană, rugându-ne să fim foarte discreţi în prezentarea ei, pentru că „aşa îi place Măicuţei noastre“. Această dragoste pentru Maica Domnului şi pentru icoana ei a insuflat-o părintele Ştefan Săvulescu şi credincioşilor care vin aici şi se roagă ei pentru toate trebuinţele lor. „Vin aici, la parohia «Adormirea Maicii Domnului», de foarte mulţi ani. Vin la Sfânta Liturghie, la slujbele săptămânale care se săvârşesc aici, dar mai ales vin şi pentru că această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului mi-a readus sănătatea şi pacea sufletească. Îngenunchez aici zilnic şi mă rog pentru sănătate, bucurie şi linişte. Sunt convins că Maica Domnului ne ocroteşte cu puterea sa şi ne apără dacă ne vede că suntem rugători şi făptuitori de bine“, ne-a declarat doamna Viorica Arnăutu.

În fiecare zi, de dimineaţa până seara târziu, biserica e plină. Şi, tot de dimineaţa şi până seara târziu, preoţii slujitori ai sfântului lăcaş se află printre oamenii aduşi aici de diverse necazuri şi greutăţi. Aşezată în naos, în partea dreaptă a Bisericii, icoana Maicii Domnului priveşte îngăduitoare pe toţi şi primeşte zilnic rugile a sute, şi sute de oameni. Cea de a treia mână din icoană pare că se întinde protector peste toţi credincioşii.

„Biserica aceasta, icoana aceasta sunt pentru mine viaţa mea şi a familiei mele. Cu toţii simţim când intrăm aici ocrotirea neîncetată a Maicii noastre Născătoare de Dumnezeu şi ne rugăm ei să îşi întindă asupra noastră braţele sale părinteşti pentru a ne feri de tot răul din lumea aceasta. Cred că fiecare credincios care intră aici simte bucuria cu care este primit de Maica Domnului, care face foarte multe minuni“, ne-a spus o altă credincioasă a parohiei, care stătea rezemată uşor de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Cercul Religios „Maica Precista“

De-a lungul existenţei acestei biserici, aici s-a împletit dragostea de slujbă cu dragostea de oameni. Astfel, încă din anul 1933 s-a înfiinţat în cadrul acestei parohii Cercul Religios Maica Precista, din care făceau parte toţi credincioşii parohiei şi care avea ca scop organizarea şi introducerea unei activităţi culturale cu caracter religios, bazate pe învăţăturile şi dogmele Bisericii Ortodoxe. De asemenea, în cadrul acestui Cerc religios-cultural se desfăşurau activităţi care aveau ca scop explicarea slujbelor bisericeşti prin cateheze, conferinţe şi diverse întâlniri cu toate categoriile de vârstă. Fondurile şi veniturile Cercului erau asigurate din donaţiile şi contribuţiile benevole ale enoriaşilor parohiei, precum şi ale altor persoane cu suflet mare.

„Dintotdeauna, la biserica noastră au existat împreună-bucuria slujbelor, acţiunile socio-culturale şi întrajutorarea umană. Aici există o tradiţie filantropică desfăşurată iniţial în cadrul Cercului Religios Maica Precista şi, de aceea, şi noi, cei de astăzi, ne străduim şi ne simţim datori să continuăm aceste acţiuni de făptuire a credinţei noastre, mai ales astăzi, când întâlnim la tot pasul oameni suferinzi şi care au nevoie de ajutorul aproapelui lor. Trebuie şi noi să învăţăm câte puţin din blândeţea, răbdarea şi dragostea de oameni a Maicii Domnului şi să venim în întâmpinarea celor tineri sau mai vârstnici care ne solicită ajutorul sau care aşteaptă o mână întinsă sau un cuvânt de îmbărbătare pentru a trece mai uşor prin valurile grele ale acestei vieţi“, ne-a mai spus părintele Săvulescu.

Diverse acţiuni filantropice pentru copiii şi bătrânii singuri

Tradiţia filantropică este continuată şi astăzi la parohia „Maica Precista“ din Ploieşti, pentru că părintele protoiereu Ştefan Muşat şi părintele paroh Ştefan Săvulescu, împreună cu credincioşii pe care-i păstoresc, poartă mereu de grijă şi duc daruri de îmbrăcăminte şi pachete alimentare la mai multe aşezăminte pentru bătrâni, precum şi la diverse case de copii orfani. O colaborare constantă există cu Organizaţia Umanitară „Concordia Eva“, din Ploieşti, unde, în ziua Sfintei Învieri, dar şi cu alte diverse ocazii, comunitatea de la parohia „Maicii Domnului“ din Ploieşti a oferit masa celor de aici, precum şi multe daruri constând în hăinuţe, jucării, cărţi, caiete şi iconiţe.

„Această biserică este deosebită atât prin vechimea ei, prin pictura ei, dar şi prin organizarea administrativ-filantropică şi culturală pe care o realizează pentru toţi cei din jurul ei. Ne străduim ca, prin activităţile noastre liturgice şi filantropice, să oferim credincioşilor noştri acea apă vie care să le aducă liniştea, pacea, mângâierea sufletească de care au nevoie. În Biserica noastră Ortodoxă a existat dintotdeauna o activitate socială, într-o formă organizată sau mai puţin organizată, dar acum, în aceste zile, este foarte important ca fiecare parohie în parte să iasă în întâmpinarea oamenilor, a tinerilor şi a bătrânilor aflaţi în necazuri şi suferinţe. Ne străduim ca în Biserica „Maicii Domnului“ din Ploieşti să simţim cu toţii, împreună, tineri şi vârstnici, bogaţi şi săraci, bucuria prezenţei Născătoarei de Dumnezeu“, ne-a declarat părintele protoiereu Muşat.

Tot în zilele Sfintelor Paşti, credincioşii acestei parohii au dus multe daruri cu mâncare şi haine bătrânilor bolnavi din Casa de Ocrotire Socială Săcuieni, din judeţul Dâmboviţa, precum şi la unele parohii mai nevoiaşe, care au nevoie de ajutor şi de a simţi bucuria prezenţei celorlalţi. „Aceste activităţi sociale îi adună împreună pe toţi credincioşii parohiei, întărind astfel conştiinţa eclezială comună. Oamenii dăruiesc celor aflaţi în necaz şi suferinţă din darurile primite de ei de la Dumnezeu şi, astfel, mulţumesc Lui pentru toate. În cadrul parohiei noastre, credincioşii au înţeles că numai unitatea în faptă bună ne apropie de Dumnezeu mai mult şi, de aceea, îndeamnă şi ei, la rândul lor, pe alţi oameni de bine să participe la astfel de acţiuni, deoarece au conştiinţa faptului că faptele noastre bune se scriu sus, în ceruri. Toate acestea - poate mai ales pentru că au cunoscut bucuria nespusă ce se citeşte pe faţa copiilor şi a bătrânilor noştri, atunci când primesc daruri de la cei dragi“, a mai afirmat părintele Săvulescu.

Comemorarea victimelor accidentelor de muncă

Printr-o rezoluţie adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, ziua de 28 aprilie a fiecărui an a fost declarată „Ziua internaţională de comemorare a victimelor accidentelor de muncă sau ale bolilor profesionale“. În judeţul Prahova, slujba de pomenire pentru cei adormiţi, care au lucrat cu precădere în industria petrochimică, în minerit, construcţii sau în secţii de turnătorie, este oficiată cu regularitate, an de an, în Biserica „Maica Precista“ din Ploieşti. Anul acesta, slujba la care au participat câteva sute de credincioşi şi rude ale celor trecuţi la cele veşnice a fost săvârşită de către părintele protopop Ştefan Muşat. Cu această ocazie, prin generozitatea şi amabilitatea unor sponsori, s-au oferit, după săvârşirea Sfintei Liturghii, 230 de pachete cu alimente pentru persoanele nevoiaşe din Ploieşti. La organizarea acestei manifestări, ce a avut loc în Biserica „Maica Precista“, a fost prezent şi domnul Andrei Volosvevici, primarul municipiului Ploieşti, care este şi preşedinte de onoare al UAP Prahova.


Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!