Caritate și dragoste în Parohia Câmpu Mare

Adevărata dragoste se ascunde în lăuntrul durerii. Și, când suferi pentru cel de lângă tine, atunci îl iubești mai mult, fiindcă dragostea care îmbrățișează, duhovnicește, cu durere dăruiește mângâiere, vindecă răni, curăță sufletul cu dragostea lui Hristos. Acest fel de iubire l-am descoperit în Parohia Câmpu Mare, din Episcopia Slatinei și Romanaților, unde slujește părintele Ion Ciucă, împreună cu trei dintre fiii sfinției sale, care, de mai bine de trei decenii, împarte frățește cu cei care suferă dragostea Mântuitorului, într-un act socio-filantropic exemplar.

Parohia părintelui Ion Ciucă, din comuna Dobroteasa, județul Olt, Protopopiatul Slatina 2 Nord, se află undeva la granița cu județul Vâlcea. Încă din 1982, când a fost preoțit aici, părintele Ion Ciucă a descoperit dragostea din lăuntrul durerii și, de atunci, cu generozitate, fără limite, o dăruiește celor ajunși în neputințe și suferințe. Parohia sfinției sale a fost mai întâi alături de Asociația Ortodoxă „Pro Vita”, împreună cu care a ajutat foarte multe familii aflate în impas, a convins zeci și zeci de femei să renunțe la avort, le-a ajutat apoi cu îmbrăcăminte, cu încălțăminte, financiar, și cu tot ce trebuia pentru creșterea copiilor, salvând astfel de la moarte tot atâția prunci.

Ajutoare și beneficiari

A venit apoi rândul la ajutor bătrânilor, familiilor defavorizate, cu mulți copii, monoparentale, și celor bolnavi din spitale, pe care i-a mângâiat duhovnicește, cărora le-a donat, din colecte, îmbrăcăminte, medicamente, alimente, dar și învățătura Bisericii noastre.

Într-o altă perioadă, timp de doi-trei ani, a asigurat mâncare și îmbrăcăminte pentru peste 200 de copii, pe care le-a oferit prin școli tuturor, indiferent de statutul social al elevilor. Și lucrul acesta continuă și în prezent, ajutorul sfinției sale depășind demult granițele zonei. A urmat apoi o altă etapă când a donat medicamante pentru spitalele din Drăgoești, Drăgășani sau Vedea.
„Astăzi, continuăm să asigurăm alimente pentru cămine de bătrâni din Slatina, Drăgoești, Băbeni, pentru Secția de Psihiatrie din Drăgășani sau pentru spitalul din Vedea. Pe lângă acestea, ajutăm mai multe familii defavorizate, cu mulți copii. Este vorba de peste 30 de copii, cărora le ducem, periodic, îmbrăcăminte, încălțăminte, dulciuri și rechizite școlare. Ne îngrijim și de condițiile lor de trai, donându-le paturi, mese și tot cea ce le trebuie”, ne mărturisește părintele.

În complexul parohial, care funcționează ca o veritabilă mănăstire, unde se săvârșește Sfânta Liturghie în fiecare zi, Sfintele Masluri, Vecernii, Utrenii, iar în posturile mari și slujbe de noapte, cu citirea din Psaltire, zilnic, se pregătește mâncare pentru toți cei care ajung aici, fie că sunt străini sau din parohie. Permanent, sunt deschise două trapeze.

„Duminica și în sărbători, după slujbă, servim hrană caldă pentru toți creștinii care vin la biserică, indiferent de numărul lor. Ducem de asemenea mâncare și unor familii care au nevoie de acest ajutor. În timp, am mai construit și patru case pentru familii cu copii, care nu aveau unde să locuiască, din comuna noastră și din satul Deșești, comuna Vitomirești, județul Olt. După anul 1990, până după anul 2000, am sprijinit sfinte mănăstiri, biserici parohiale, ajutân­du-le să se ridice, să fie reparate sau pictate. Am ajutat, de asemenea, cu mobilier, multe școli”, ne mai mărturisește părintele paroh Ion Ciucă.

„Asta am învățat”!

În chiliile din jurul bisericii locuiesc șase bătrâni. Au fost mai mulți, dar au decedat. Apoi, un bărbat de 55 de ani, un tată cu două fete, a cărei soție a părăsit familia, un bărbat din Tecuci, care a învățat să cânte la strană, și o femeie care lucrează la bucătărie. În aceste spații sunt găzduite, temporar, și femei însărcinate alungate de acasă, precum și trecători care nu au unde să se odihnească, mai ales pe timpul iernii. Tuturor li oferă hrană și cazare gratuită. „Mai avem grijă și de un om singur, Ion, care nu vrea să locuiască la noi, ci stă undeva într-un bordei, ceva mai departe de aici, pe un deal. Noi îi asigurăm îmbrăcămintea, hrana, încălță­mintea, pe care vine să le ia când are nevoie de ele. Omul, de peste 60 de ani, s-a despărțit de soție, a făcut o depresie și a ajuns într-un spital de psihiatrie, rămânând cu o traumă: nu poate locui în comunitate”, ne spune părintele.

În decursul timpului, au beneficiat de ajutorul parohiei peste 20 de bătrâni din zonă. Alții, peste 40, sunt asistați la domiciliu. Dar sunt și mulți, de prin alte loca­lități, de care parohia s-a îngrijit și se îngrijește direct, în afară de cei din așezămintele despre care am vorbit.

„Facem ceea ce facem pentru că asta este misiunea Bisericii și a preotului. Asta am citit la Sfinții Părinți, asta am fost învățați în școală, și asta facem. Noi îi socotim pe toți oamenii ca frați ai noștri întru Hristos și-i ajutăm să treacă peste nevoi, bucurându-ne la bucuriile lor”, ne mai mărturisește părintele.

În timpul vizitei în parohie, am aflat câteva lucruri și despre familia părintelui paroh, asemănătoare vechilor familii tradiționale de preoți români, care au ținut vie flacăra Ortodoxiei și spiritul jertfirii de sine pentru binele semenilor.

„Noi avem șapte copii”, ne mărturisește părintele Ciucă. „Patru băieți și trei fete. Dintre băieți, trei sunt preoți, iar cel mic, Ionuț, este cântăreț, deocamdată, în biserica mare. El se pregătește să-și susțină teza de doctorat în teologie. Doi dintre preoți, Emanuel și Daniel, slujesc cu mine, iar celălalt, Silviu, la biserica filie din Murgești, pentru că parohia are trei sfinte locașuri: cea de aici, capela din cimitir și cea a filiei. Fetele noastre lucrează toate în învățământ. Iar doamna preoteasă mi-a fost alături tot timpul”, ne mai spune părintele paroh.

În aceste vremuri, când ne impunem egoist doar propriile interese, slujirea filantropică a părintelui Ion Ciucă se transformă în jertfă și mărturisire. În viață creștină autentică, vie, care zidește alimentându-se dintr-o combustie interioară, permanentă, comunională. Așa că și comunitatea parohială lucrează în același duh, probând faptul că dragostea care se ascunde în lăuntrul durerii îmbrățișează duhov­nicește, se dăruiește pe sine, mângâie, vindecă răni, curăță suflete, căci este dragoste din dragostea lui Hristos.