Carl von Linné, un naturalist în grădina paradisului

Studierea naturii dezvăluie ordinea divină a creației, iar misiunea naturalistului este să construiască o clasificare care să descopere această ordine în univers, spunea marele savant suedez Carl
von Linné. Ceea ce a și făcut, mai exact o metodă proprie de sistematizare a plantelor care, pe lângă utilitatea sa științifică valabilă și astăzi, nu încetează să dezvăluie măreția lui Dumnezeu.

Se spune că oamenii care revoluționează un domeniu manifestă această încli­na­ție de timpuriu, chiar din fragedă copilărie. Este cazul lui Carl Linnaeus, marele botanist suedez. Cunoscut și sub numele Carolus Linnaeus sau Carl von Linné, acesta și-a arătat dragostea profundă față de plante și de denumirile lor încă de la vârsta de patru ani.

Născut la 23 mai 1707, în sudul Suediei, în Stenbrohult, provincia Smaland, Carl a fost fiul unui pastor luteran, pasionat de grădinărit, pe nume Nils Ingermarsson Linnaeus. Cea mai mare alinare pentru Carl Linnaeus, copiil fiind și uneori întristat, era atunci când tatăl îi aducea o floare sau îi împodobea patul cu diverse plante. Carl a fost crescut într-o atmosferă religioasă și avea convingeri profunde legate de Dumnezeu și natură, ceea ce a și stat la baza teoriei sale științifice privind clasificarea plantelor. Avea credința că, „odată ce Dumnezeu a creat lumea, este posibil să înțelegem înțelep­ciunea Sa studiindu-I creația”.

Pasionat de natură

Poate că și-a dezamăgit părinții, nearătându-se dornic să urmeze exemplul tatălui său și să devină slujitor al Bisericii, însă cu siguranță i-a consolat când a intrat la Universitatea din Lund, în 1727, pentru a studia medicina. Aici a stat doar un an, după care s-a transferat la Universitatea din Uppsala, cea mai prestigioasă universitate din Suedia, unde a rămas până la sfârșitul vieții. Interesul său față de medicină era scăzut în comparație cu cel față de plante. Mai tot timpul petrecut la Uppsala îl dedica culegerii și studierii plantelor, adevărata sa dragoste. Studierea botanicii era parte din curricula medi­cală, iar fiecare doctor trebuia să prepare și să prescrie medicamente derivate din plante medicinale.
Era atât de pasionat de natură, încât organiza expediții, deși nu dispunea de prea mulți bani. În 1731, a organizat expediția botanică și etnografică la Lapland, pentru ca în 1734 să urmeze o alta, în zona centrală a Suediei. Anul următor, Carl a decis să plece în Olanda, unde a terminat, în cele din urmă, Medicina, la Universitatea din Harderwijk, după care s-a înscris la alte studii în cadrul Universității din Leiden. În același an, tânărul botanist publica prima sa carte cu o clasificare a sistemelor vii, pe care a denumit-o „Systema Naturae”. A urmat o perioadă în care Linnaeus s-a întâlnit cu botaniști mari din Europa, continuând să își dezvolte propria schemă de clasificare.
Întors în Suedia, în 1738, Carl a practicat medicina, iar trei ani mai târziu devenea profesor asociat în cadrul Universității din Uppsala. Aici a reorganizat grădina botanică a orașului după propriul sistem de clasificare. Au urmat alte trei expediții, în diverse zone ale Suediei, inspirând generații întregi de studenți. De altfel, s-a implicat foarte mult în facilitarea participării studenților la diverse expediții, în mai multe părți ale lumii, inclusiv pentru 19 dintre studenții săi. Poate cel mai faimos student al său, Daniel Solander a fost naturalistul expediției „Captain James Cook”, prima călătorie în jurul lumii, și a adus prima colecție de plante din Australia, trecând prin Pacificul de Sud și până în Europa. Un alt student al său, Carl Peter Thunberg, a devenit primul naturalist care a vizitat Japonia și care nu doar a studiat flora acestei țări, ci a și predat practicienilor japonezi medicina occidentală.

"Systema Naturae", prima lucrare de anvergură în științele naturii

Linnaeus și-a revizuit con­stant opera sa, „Systema Naturae”, ajungând de la o cărticică subțire la numeroase volume. Totodată, botanistul s-a implicat profund în găsirea unor soluții de influențare a creșterii economiei suedeze, în sensul de a fi cât mai puțin dependentă de importuri, prin aclimatizarea unor plante valoroase și în Suedia sau prin găsirea unor plante native înlocuitoare.
În același timp, Carl și-a făcut timp și pentru practicarea medicinei, devenind medicul familiei regale. În 1758 a cumpărat un mic conac în Hammarby, în afara orașului Uppsala, unde a construit un mic muzeu, cu scopul extinderii colecției personale de plante. În 1761 a primit rang nobiliar, astfel că a devenit Carl von Linné. După ce a suferit mai multe atacuri vasculare cerebrale, botanistul a murit în 1778, iar fiul său, cu același nume, Carl, i-a luat locul ca profesor asociat la Universitatea Uppsala, fără a se remarca însă ca botanist așa cum a făcut tatăl său. După moartea lui Carl, familia a vândut biblioteca Linnaeus, manu­scrisele și colecția de istorie naturală istoricului naturalist englez Sir James Edward Smith, care a fondat Societatea londoneză Linnean.

„Zidirea Pământului dezvăluie slava lui Dumnezeu”

Ca om de știință, Linnaeus a iubit foarte mult natura și întotdeauna a păstrat un sentiment de uimire față de lumea organismelor vii. Credința sa religioasă l-a condus către o teologie naturală, o școală de gândire ce datează din timpurile biblice, manifestată mai ales în perioada de înflorire a anului 1700. Așa cum a scris în prefața ultimei ediții a operei „Systema Naturae”, „Creationis telluris est gloria Dei ex opere Naturae per Hominem solum” (Slava lui Dumnezeu se vede în zidirea Pământului din lucrarea naturii printr-un singur Om). Studierea naturii poate dezvălui ordinea divină a creației, iar misiunea naturalistului este să constru­iască o „clasificare naturală”, care să dezvăluie această ordine în univers, afirma Carl Linnaeus.
Ierbarul Linnean, regăsit la Muzeul de Istorie Naturală din Stockholm, conține specimene originale de plante aparținând botanistului, foarte bine conservate. Linnaean Society of London a devenit o societate internațională pentru studierea istoriei naturale. Societatea conservă cea mai mare parte a colecției lui Carl Linnaeus, manuscrise și cărți, iar Muzeul Britanic de Istorie Naturală se îngrijește să facă disponibilă electronic versiunea scrierilor și documentelor ce au aparținut marelui botanist suedez.