Repere şi idei
Căruţa cu arginţi

Căruţa cu arginţi

Horia Nicolae Prioteasa, 18 Ianuarie 2013

Printre gânduri şi şoapte, în zi sau în noapte, vrăjmaşul nostru diavolul, ucigătorul de suflete, vânează asemenea necuvântătoarelor fiare sălbatice, semănând putregai şi neghină în inimile şi minţile multor oameni. Vulnerabilitatea unei asemenea prezenţe este reprezentată de lipsa totală a pazei tuturor simţurilor, fapt care influenţează instalarea treptată, dar statornică a răului. Pe măsură ce omul se "îmbolnăveşte", sistemul imunitar sufletesc îşi pierde din consistenţă, întrucât nu este ajutat nici de pocăinţa curăţitoare, nici de ajutorul "de urgenţă" al puterilor cereşti şi al rugăciunilor sfinţilor.

Una din bolile greu vindecabile este acea latură a iubirii de arginţi, care se caracterizează prin diversificata ofertă a jocurilor de noroc, care dă naştere unei false realităţi printr-un câştig rapid şi fără mari eforturi, conceput minuţios, dar cu efect maliţios. Îndemnul la "joc", indiferent sub ce formă ne este prezentat, stimulează lăuntric şi tainic o dorinţă nebănuită de îmbogăţire, care nu este altceva decât o ispită iscarioteană, menită a depărta pe om de cele mântuitoare şi veşnice. Specialiştii în cele ale "lutului" vorbesc de reacţii chimice în organismul uman, care nu se mai pot controla, iar noi cuvântăm neîncetat despre prezenţa reală, cu putere de corupere, a energiilor malefice ale diavolilor, care, dacă sunt lăsate sau invitate, doboară voinţa umană, pe care o leagă în lanţuri şi în obezi. Mulţimea jocurilor de noroc inundă spaţiul vizual al omului, vieţuitor al cetăţii de azi şi, cu voie sau fără voie, omul modern, din oricare categorie socială ar face parte, se poate înşela prin insistenţa ademenitoare a iubitorilor de arginţi. Unele lipsuri materiale, dorinţa de a avea cât mai curând totul, mândria de a fi superior faţă de ceilalţi prin afişa-rea voluminoasă a "capitalului de imagine", gândul că din câştig se va face ceva milostenie - ştiind bine că Dumnezeu nu primeşte o asemenea jertfă -, mulţimea planurilor de înmulţire a banilor obţinuţi prin noroc, ghicitorie sau alte meşteşugiri idolatre duc la mirajul de a dobândi într-o clipă o "căruţă cu arginţi". Practic vorbim de un vis din basmele copilăriei, şlefuit cu multă migală de înşelătorii specializaţi în "împlinirea oricărui vis omenesc". Lăcaşurile "norocului" sunt viu colorate, centre ale superstiţiilor, dar şi ale înşelătoriilor, devenind temple ale lui Mamona, iar pentru cei ce nu-şi permit prezenţa la o asemenea închinare, ispita este redirecţionată electronic în casele noastre prin infinitele pagini, nu de poveste, ci de pieire prin internet.

Cei chinuiţi de o asemenea durere trebuie să-şi revină curând, până ce nu se ruinează material şi duhovnicesc, până ce nu rămân rătăciţi, singuri, să-răciţi de cele văzute şi muncite odinioară cu sudoarea frunţii, părăsiţi de familie şi de prieteni.

Dramele sunt în creştere semnificativă şi aproape la tot pasul auzi despre aceste evenimente neaşteptate, neprevăzute şi cu efect imediat şi devastator. Paguba este atât de mare, încât nu se poate recupera, iar suferinţa interioară poate avea efecte nebănuite asupra minţii umane şi a echilibrului trupesc. Răul devine chinuitor pentru că-l urmăreşte neîncetat, îl bântuie pe cel răscolit brutal din normalitatea vieţuirii ca om pe pământ. Aici dependenţa "ucide" fulgerător, asemenea unui călău, care este plătit să îndeplinească o simplă formalitate.

Cât despre cei ce au "câştigat" - aici sunt vizaţi şi profitorii unor asemenea "industrii", bine organizaţi, pe mai multe ramuri, asemenea unui copac găunos şi uscat -, aceştia sunt nişte nefericiţi, căci magia câştigului urât s-a transformat sau urmează să se prefacă într-un coşmar asemenea celui ce a pierdut. Mai mult, fericiţii câştigători s-au ales cu mulţime de blesteme şi înjurături de la amăgitorii şi amăgiţii implicaţi în dobândirea lucrului nemuncit, într-un cuvânt, şi-au atras mulţime de răutăţi asupra lor.

Ispita este puternică şi cel prigonit prin înşelare, ademenit prin minciună şi încredere în duhul propriilor forţe, trebuie ajutat să ajungă în corabia mântuirii, în Biserica vindecătoare, la scaunul spovadei, la epitrahilul liturgic, la limanul bucuriei în Hristos Domnul.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!