Catedrala „Sfântul Alexandru Nevski“ din Sofia

Situată în piaţa cu acelaşi nume, Biserica „Sfântul Alexandru Nevski“ din Sofia serveşte drept Catedrală patriarhală a Bisericii Ortodoxe a Bulgariei. Una dintre cele mai monumentale clădiri din Balcani a fost construită ca expresie de recunoştinţă pentru soldaţii căzuţi în timpul războiului ruso-turc din 1877-1878, în urma căruia Bulgaria a obţinut independenţa faţă de Imperiul Otoman.

În anul 1879, Petko Karavelov a propus Adunării Constituante construirea unui monument închinat eroilor căzuţi pe câmpurile de luptă. După alegerea oraşului Sofia drept capitală a Bulgariei, prima Adunare Naţională constituită în 1880 a hotărât începerea colectării de fonduri pentru construcţia catedralei. Prinţul Alexandru I de Battenberg al Bulgariei a adresat o proclamaţie către popor, solicitând strângerea de fonduri pentru construirea edificiului. Piatra de temelie a fost pusă cu mare fast la 19 februarie/3 martie 1882, când se sărbătoreau patru ani de la semnarea tratatului de la San Stefano. În temelie a fost încastrată o cutie din metal ce conţine numele marilor donatori care au sprijinit începerea lucrărilor de construcţie. Ca locaţie a fost ales cel mai înalt punct din acea vreme al capitalei Sofia, cu o altitudine de 552 metri.

Biserica a fost proiectată de arhitectul rus Alexandr Pomerantsev, ajutat de Alexandr Yakovlev şi Alexandr Smirnov. Pomerantsev, profesor la Academia de Artă din Sankt Petersburg, a modificat primul proiect elaborat de arhitectul Ivan Bogomolov, după moartea acestuia. Proiectul final a fost realizat în 1898, iar construcţia catedralei a început în 1904 şi s-a încheiat în 1912. Costurile finale s-au ridicat la 5,5 milioane de leva, dintre care 1,9 milioane au fost colectate în urma contribuţiei voluntare, restul cheltuielilor fiind suportate din bugetul de stat. Slujba de sfinţire a bisericii a fost săvârşită la 24 august 1924, în prezenţa invitaţilor din întreaga Europă. În 1944, în timpul bombardamentelor lansate asupra Sofiei în cel de-al Doilea Război Mondial, catedrala a suferit o serie de distrugeri, în special în partea de nord-vest. Cupola din cupru a fost avariată în mai multe locuri, în timp ce mozaicurile, vitraliile şi pictura din galeria de nord-vest au fost distruse. Un an mai târziu era deja renovată.

Catedrală patriarhală a Bisericii Ortodoxe a Bulgariei din anul 1953

Hramul lăcaşului este Sfântul Alexandru Nevski (1220-1263), una dintre personalităţile de seamă ale Rusiei medievale, canonizat în Biserica Ortodoxă Rusă încă din 1547. Alexandru Nevski era ocrotitorul spiritual al împăratului Rusiei, Alexandru al II-lea Romanov, iar numele catedralei a fost ales drept recunoştinţă a bulgarilor pentru ajutorul acordat de ruşi în obţinerea independenţei. Pentru scurt timp, în Primul Război Mondial, perioada 1916-1920, când Bulgaria făcea parte din Puterile Centrale, iar Rusia din Antanta, catedrala a fost pusă sub ocrotirea Sfinţilor Chiril şi Metodie, luminătorii slavilor, după care s-a revenit la numele de „Alexandru Nevski“. Un fragment din moaştele Sfântului Alexandru Nevski, oferit de Biserica Ortodoxă Rusă, este depus spre închinare într-o raclă în catedrală. Lăcaşul de cult sărbătoreşte două hramuri: 12 septembrie - Aducerea moaştelor Sfântului Alexandru Nevski şi 23 noiembrie - ziua de adormire a Sfântului Alexandru Nevski.

Având o suprafaţă de 3.170 mp şi o capacitate de 5.000 de persoane, catedrala din Sofia este cea mai mare biserică finalizată din Balcani şi a doua ca dimensiuni, după „Sfântul Sava“ din Belgrad (aflată încă în construcţie). A fost consacrată drept Catedrală patriarhală a Bisericii Ortodoxe a Bulgariei în anul 1953 şi declarată monument cultural de importanţă naţională doi ani mai târziu.

Registrul superior exterior impresionează prin numeroasele cupole, semicupole şi bolţi ce străjuiesc cupola centrală de mari dimensiuni. Interiorul respectă compartimentarea ortodoxă cu pronaos, naos şi altar. Pronaosul adăposteşte două capele, în naos se regăsesc două pridvoare laterale şi galerii, iar în partea de răsărit sunt trei altare. La demisolul bisericii, cripta iniţială gândită ca necropolă a fost transformată, la 22 mai 1965, în Muzeu de artă antică şi medievală, afiliat Galeriei Naţionale de Artă din Bulgaria. Muzeul expune unele dintre cele mai frumoase icoane bulgare şi fresce ortodoxe din sec. XII-XIX. Turnul-clopotniţă măsoară 53 metri înălţime şi adăposteşte 12 clopote turnate la Moscova. Clopotul cel mare cântăreşte 12 tone, iar cel mai mic 10 kg. Elementul caracteristic al catedralei sunt cupolele amintite, acoperite cu straturi de asfalt impermeabil şi îmbrăcate în cupru, cu o suprafaţă totală de 4.000 mp. Turla Pantocrator, turnul-clopotniţă şi două turle de dimensiuni mici, în lateralele pronaosului, sunt poleite cu aur. Suprafaţa aurită este de 700 mp, pentru care s-au folosit 8,35 kg de aur în straturi foarte subţiri.

Elemente decorative dintre cele mai preţioase

Faţada este placată cu piatră albă, întregul edificiu fiind îmbrăcat la bază cu o plintă de granit ce măsoară 1,4 m. Ocrotitorul catedralei este reprezentat în mozaic pe peretele vestic, operă a renumitului pictor Anton Mitov. În dreptul intrării principale, de o parte şi de cealaltă se află două plăci din marmură de Carrara, cu textul: „Pentru înveşnicirea dragostei frăţeşti şi a profundei recunoştinţe aduse marelui popor rus, pentru eliberarea Bulgariei în 1878“. Uşile din lemn, realizate de Carl Bamberg, proprietarul unei fabrici de mobilă din Viena, sunt lucrate din lemn de stejar din Slavonia, acoperit cu sculpturi de rozete în formă de cruce. Elementele decorative de interior sunt dintre cele mai preţioase (marmură italiană colorată, onix din Brazilia şi alabastru indian), iar candelabrele sunt lucrate la München. Pardoseala este din marmură italiană colorată în formă de mozaic. Candelabrul central cântăreşte 2.500 kg, este suspendat la o înălţime de 27 metri şi decorat cu pandantive din sticlă Jena. Deasupra Sfintei Mese se înalţă un superb baldachin sprijinit pe patru coloane. Tronul arhieresc, jilţul regal şi amvonul sunt lucrate din marmură preţioasă cu inserţii. Catapeteasma este realizată în întregime din marmură colorată, având de ambele părţi ale icoanelor împărăteşti două coloane din onix. Catapetesmele celor două altare laterale sunt replici ale altarului central, de dimensiuni mai mici. Catedrala este înveşmântată în icoane şi fresce. Pictura murală a fost începută sub îndrumarea marelui profesor A.A. Kiselyov, membru al Academiei Ruse de Artă, care a supravegheat prepararea vopselelor tempera.

Pentru bulgari, Catedrala patriarhală „Sfântul Alexandru Nevski“ din Sofia reprezintă o comoară naţională ce împlineşte nobila idee de libertate naţională.