Ce înseamnă să fii bine cu tine?

Întrebările de ordin psihologic și existențial vin pe fondul scurtelor momente de introspecție, favorizate, așa cum arată numeroase studii, de situațiile limită, de boală sau chiar de dispoziția depresivă. Când te oprești uitându‑te la tine, ce vezi? Ești împlinit? Trăiești în acord cu propriile valori? Te simți bine cu tine, chiar și în singurătate, departe de orice stimul sau persoană, ori fugi de astfel de momente?

De ce este indicat și important să fim bine cu noi înșine, să ne simțim confortabil cu propria persoană? Aș putea aduce în discuție argumente de ordin biologic, ca funcționarea mai bună a sistemului imunitar sau risc mult diminuat de boli cardiovasculare, ori aș putea aduce în discuție sentimentul subiectiv de bine (well‑being) care este important pentru raportarea unei vieții plăcute, care afectează nivelul productivității, calitatea relațiilor noastre și realizările pe care le obținem de‑a lungul vieții. Chiar dacă aceste argumente sunt importante, totuși, ele nu reprezintă miza cea mai înaltă de dezideratului de a fi bine cu tine.

Este important să fii bine cu tine, deoarece acest lucru îți poate facilita trăirea unei vieți cu sens, ori noi știm că dincolo de nivelul unei vieți plăcute sau bune se află viața trăită cu sens, chiar și în cele mai dificile și provocatoare circumstanțe.

„Nici măcar viețile cele mai bine trăite nu oferă o apărare absolută împotriva vulnerabilității”, afirma Jordan Peterson, dar un om care a făcut pace cu el în interior are toate șansele să se reinventeze după fiecare decepție de proporție mai mică sau mai mare.

Cunoașterea de sine este un prim deziderat al celor care sunt bine cu ei. Adică, își permit să experimenteze diverse trăiri, pe care le analizează cu introspecție. O seră socială sau psihologică nu‑ți va permite să‑ți cunoști limitele, ci doar deschiderea către experiențe noi și diverse facilitează acest lucru.

Un om care este bine cu sine se acceptă complet și necondiționat va fi bine cu el. Istoria de viață nu este roz, ci presărată cu greșeli, neputințe sau vinovăție, dar vindecarea începe acolo unde există acceptare de sine completă și necondiționată.

Un om care este bine cu sine își permite să experimenteze cel mai adânci emoții. Alegem să negăm rănile și preferăm anestezierea propriului corp, din varii motive pe care le considerăm juste. Apoi, rătăcim prin viață deconectați de nevoile noastre, de emoțiile și intuiția noastră. A fi un om centrat în sine înseamnă a‑ți permite să‑ți simți emoțiile și ceea ce corpul vrea să‑ți transmită.

Acestea sunt indicii simple, calea ghidajului către interior este mult mai complexă. Psihoterapia, în special, este un facilitator care ne ajută să ne descoperim, iar acolo unde sunt răni să le vedem, acceptăm și vindecăm.