Cea mai înaltă distincţie în Biserica Ortodoxă Română

Crucea Patriarhală a fost instituită de către patriarhul Miron Cristea şi înscrisă ca însemn heraldic special în Stema Patriarhiei Române, aprobată prin Legea nr. 70, votată în Senatul României la 28 martie 1928, în Adunarea Deputaţilor la 6 aprilie 1928 şi promulgată prin Decretul Regal nr. 1.148 din 25 aprilie 1928, publicat în "Monitorul oficial", Partea I, nr. 96 din 3 mai 1928.

Această cruce specială - Crucea Patriarhală - înscrisă în Stema Patriarhiei este şi parte a însemnelor acordate de Patriarh arhiereilor din Biserica Ortodoxă Română: cruce şi engolpion, fiind formată dintr-o cruce greacă, având cele patru braţe egale, de culoare aurie. La jumătatea celor patru braţe ale primei cruci se formează încă o cruce, în total patru cruci cu braţe egale, de mărime mijlocie. La capetele exterioare ale celor patru cruci mijlocii se formează alte 12 cruci mai mici, cu braţe egale, numărul total al crucilor mari, mijlocii şi mici fiind 17, iar împreună cu crucea însăşi formează 18 cruci; simbolic, cifra 1 reprezintă unitatea, iar cifra 8 reprezintă infinitatea. Multiplicarea numărului de cruci dă acestei distincţii caracterul de cruce infinită, simbol al dinamicii vieţii bisericeşti în mărturisirea iubirii infinite a Preasfintei Treimi. Acest simbol arată, de asemenea, că posesorul acestui însemn heraldic, adică Patriarhul, este primul slujitor al comuniunii eparhiilor din Patriarhia Română, păstorite de ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi reprezentantul acesteia în comuniunea ortodoxă universală.

Crucea Patriarhală pentru clerici şi mireni este cea mai înaltă distincţie care se conferă de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu gramată, la propunerea ierarhilor eparhioţi, clericilor şi mirenilor cu o activitate meritorie îndelungată pe tărâm pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ şi social-filantropic (art. 147 alin. (1) din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române).

Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincţie ce se acordă clericilor şi mirenilor, are la bază adăugat un picior format din încă 6 cruci (2x3), simbolizând cultivarea darurilor primite la Botez şi Hirotonie, prin rugăciune şi dărnicie, sporind astfel lucrările misionare şi pastorale, precum şi sprijinirea Ortodoxiei româneşti din ţară şi din afara graniţelor ei.

Crucea Patriarhală, simbol al iubirii infinite şi eterne a Mântuitorului Iisus Hristos pentru Lume şi ca jertfelnicie a celor ce lucrează pentru binele Bisericii, formează un scut de argint (email alb heraldic), cu unghiurile rotunjite, având în centru hrisograma (), cu litere de aur, înscrisă într-un oval de culoare roşie. În limbaj heraldic, pe Crucea Patriarhală s-au aplicat elemente de metal (aur heraldic) pe câmp de argint (email alb heraldic), având următoarele semnificaţii: Aurul heraldic este simbolul luminii harului ceresc şi al vieţii spirituale a Bisericii. Emailul alb heraldic reprezintă culoarea albă a hainelor Patriarhului României, consacrate în tradiţia Bisericii Ortodoxe Române, care simbolizează haina albă a îngerilor vestind Învierea lui Hristos, Biruitorul morţii şi Mântuitorul lumii, haina albă a Sfântului Botez şi haina albă a momentului tunderii în monahism. Ovalul de culoare roşie semnifică iubirea jertfelnică a lui Hristos, a slujitorilor Bisericii şi a credincioşilor care ajută Biserica.

Scutul este timbrat cu mitra arhierească a Patriarhului, care simbolizează atât cununa de spini a Mântuitorului Iisus Hristos în timpul pătimirilor Sale (cf. Matei 27, 29), cât şi lumina slavei Sale, după Înviere, ambele mărturisite şi binevestite de arhiereii Bisericii lui Hristos.

În concluzie, Crucea Patriarhală simbolizează identitatea Bisericii Ortodoxe Române Autocefale înălţată la rang de Patriarhie, în comuniune spirituală cu toate celelalte Biserici Ortodoxe din lume.

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cancelaria Sfântului Sinod, Temei nr. 5462/26 iulie 2010

Recunoştinţă pentru binefăcători prin ordine şi distincţii

Biserica a cinstit în mod deosebit pe binefăcătorii ei recunoscându-le meritele pe care aceştia le-au avut atât la ctitorirea de biserici, mănăstiri, aşezăminte social-culturale şi filantropice, precum şi la promovarea valorilor credinţei ortodoxe.

În acest sens, pornind de la îndemnul Sfântului Apostol Pavel: "Preoţii care-şi îndeplinesc bine dregătoria să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi învăţătura" (I Timotei 5, 17), încă din cele mai vechi timpuri, ierarhii au instituit ranguri, ordine şi distincţii bisericeşti, care au fost şi sunt acordate clericilor şi credincioşilor pentru recompensarea morală a strădaniilor şi rezultatelor activităţii în diferite domenii ale vieţii bisericeşti sau publice în sprijinul Bisericii.

În prezent, Bisericile autocefale (ex. Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Antiohiei, Patriarhia Alexandriei, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Rusă, Patriarhia Română, Patriarhia Georgiei, Arhiepiscopia Eladei, Mitropolia Cehiei şi Slovaciei etc.) au instituit distincţii care sunt acordate de către Întâistătătorul Bisericii respective unor personalităţi, clerici şi mireni, care s-au evidenţiat în promovarea valorilor Ortodoxiei.

În Biserica Ortodoxă Română, Patriarhul României acordă diplome de onoare, ordine şi distincţii patriarhale unor personalităţi care s-au remarcat în sprijinirea activităţii bisericeşti, în ţară şi peste hotare, prin activitate excepţională şi îndelungată în plan pastoral-misionar, administrativ-bisericesc, didactic-educativ, social-filantropic, dar şi al promovării dialogului interortodox, intercreştin şi interreligios.

Aşa cum vedem în art. 147 din Statutul pentru funcţionarea şi organizarea Bisericii Ortodoxe Române, dar şi din hotărârea Sfântului Sinod nr. 389/14 martie 2008, aceste distincţii se acordă atât clericilor, cât şi mirenilor, de către Patriarh la propunerea ierarhilor din eparhia în care activează persoanele ale căror rezultate merituoase sunt recompensate la cel mai înalt nivel.

Pornind de la aceste realităţi, după ridicarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române, patriarhul Miron Cristea a instituit cea mai înaltă distincţie onorifică a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală, pentru clerici şi mireni. Ulterior, fiecare patriarh a emis o ediţie nouă a acestei distincţii pentru a marca o nouă etapă în viaţa Bisericii.

Astfel, la începutul anului 2008, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, constatând că unele dintre elementele existente pe vechiul model al Crucii Patriarhale nu erau în deplină concordanţă cu ceea ce simbolizează această înaltă distincţie, a făcut unele precizări privind heraldica, culoarea, şi mai ales a dat o interpretare teologică acestor elemente, dorind ca toţi credincioşii să cunoască valoarea simbolică a acesteia, precum şi cinstea de care se învrednicesc persoanele care o primesc.

Cunoscând valoarea acestei înalte distincţii patriarhale şi interpretarea ei teologică şi heraldică, dorim ca tot mai mulţi credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Române să se învrednicească a primi această distincţie. (Arhim. Veniamin Goreanu, consilier administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor)