Moldova
Cimitirul Bisericii „Sfântul Ioan“ şi rezervaţia Ghica-Şubin-Hoffmann din Vaslui

Cimitirul Bisericii „Sfântul Ioan“ şi rezervaţia Ghica-Şubin-Hoffmann din Vaslui

Prof. Nicolae Ionescu, 15 Iunie 2015

Biserica domnească „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“, aflată aproape de centrul oraşului Vaslui, este o ctitorie a marelui Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504), ridicată în anul 1490. Biserica a fost zidită în incinta Curţii Domneşti din Vaslui, îndeplinind rolul de paraclis al acesteia. Ea a fost construită pe locul unei biserici mai vechi, din lemn, datând din secolul al XIV-lea.

În jurul bisericii ştefaniene cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul“, ctitorită în 1490 în amintirea bătăliei de la Podul Înalt, a existat un cimitir până în anul 1925, păstrat în prezent doar în partea de est a Curţii Domneşti. Micul cimitir are câteva pietre funerare din secolul al XIX-lea şi al XX-lea, aparţinând foştilor proprietari şi moştenitori ai domeniului Ghica de la Vaslui. Cea mai mare parte a monumentelor funerare din apropierea bisericii au fost strămutate la Cimitirul Eternitatea din partea de vest a oraşului, cu prilejul restaurării zonei în anii 1925-1934.

Un cimitir medieval

Dintre monumentele funerare rămase lângă biserică se detaşează cel din fontă al familiei Ghica, în special al lui Pavel şi Elena Şubin, ultimii proprietari ai târgului Vaslui. Monumentul datează din anii 1854-1889 şi este înscris în lista monumentelor istorice din anul 2004. Din cimitirul medieval, în urma descoperirilor arheologice au ieşit la iveală numeroase monede descoperite în pământul răvăşit din cimitirul existent lângă biserică timp de 500 de ani. Amintim, în acest context, descoperirea din 1976 a unei monede de aramă din timpul lui Alexandru cel Bun, ceea ce a determinat pe cercetători să considere că au existat vestigii importante ale târgului încă din vremea marelui domnitor, când au circulat în Moldova asemenea monede. Din cimitirul medieval provine şi o piatră funerară cu o inscripţie în limba slavonă, care după Gh. Ghibănescu se citeşte astfel: „Postelnicul care a fost la Vaslui mai în jos de iaz şi a fost îngropat aici în anul 7023“ (de la facerea lumii, n.n. 1515 - luna ianuarie).

Aria cimitirului din jurul bisericii, în urma cercetărilor din anii 1976-1980, era următoarea: limita de vest nu depăşea strada Ştefan cel Mare, iar limita de est era până la zidul care desparte rezervaţia istorică a Bisericii „Sf. Ioan“ de stadionul sportiv municipal din Vaslui. Pe această suprafaţă se află şi rezervaţia necropolei Şubin. Pentru istoricul cimitirului şi al comunităţii religioase ortodoxe din oraş rămân foarte importante pietrele funerare descoperite în anul 1980, în partea de sud a cimitirului. Pe o piatră funerară se află o inscripţie românească cu litere chirilice săpată în piatră. Semnul crucii este încadrat de o inscripţie prescurtată cu text grecesc care se traduce în româneşte: Iisus Hristos învinge! Textul funerar datează din 11 martie 1790 şi menţionează că aici „odihneşte pre robul tău Gheorghe Dascăl“.

Unele din pietrele de mormânt au pe lângă textul funerar şi diferite ornamente vegetale şi florale foarte frumoase din care nu lipsesc soarele şi luna. Textele inscripţiilor cu litere chirilice reprezintă elemente de limbă vorbită în secolele XVIII-XIX din mediul rural şi urban, însoţite de pioşenia duhovnicească a credincioşilor.

În locul cimitirului Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul“ dezafectat în anul 1925, a mai rămas necropola rezervaţie a familiilor Ghica-Şubin-Hoffman. Mormântul principal păstrează rămăşiţele pământeşti ale moştenitorilor domnitorului Ghica din Vaslui sub forma unui obelisc funerar din tuci turnat în stil neogotic, specific Moldovei în perioada respectivă. Pe obelisc se află inscripţia: „Vecinic repoaos lui Pavel Şubin. Născut la 13 octombrie 1785. Răposat la 25 august 1854“. Este, desigur, mormântul fostului ofiţer al armatei ţariste care participase la războiul ruso-turc din anii 1828-1829, prieten al generalului Pavel Kisseleff, guvernatorul Principatelor din acea vreme. După terminarea războiului, s-a stabilit în Moldova şi s-a căsătorit cu Elena Ghica, sora domnitorului Grigore Ghica, ultimul voievod al Moldovei înainte de Unirea de la 1859. Pe acelaşi monument, pe o altă placă, se poate citi: „Elena Şubin sora domnitorului Grigore Ghica decedată la 18 septembrie 1889 în etate de 88 ani“.

În acelaşi perimetru sunt şi alte morminte ale descendenţilor familiei Şubin. Pe soclul de marmură al crucii de fier de pe mormântul familiei Ghica-Şubin se află iniţialele M.H. Ele sunt atribuite lui M. Hoffmann. Pe alt mormânt, o cruce de fier ne arată că acolo se odihneşte Elena Hoffmann, născută Şubin la 15 august 1831 şi decedată la 2 februarie 1890. Un alt mormânt cu o placă de marmură ne dezvăluie faptul că rămăşiţele pământeşti „la 7 octombrie 1934 s-au reînhumat aici, spre veşnică odihnă- Olga Şubin, decedată la 13 august 1925 şi fiica ei, Maria Aslan decedată în 1896“. Un alt mormânt cu o placă de marmură este al Mariei Teodoru, „născută Hoffmann la 5 septembrie 1866 şi moartă la 28 octombrie 1938 la Bucureşti“.

Restaurare, consolidare şi valorificare

De-a lungul vremii, preoţii Bisericii „Sf. Ioan Botezătorul“ din Vaslui au acordat o atenţie specială reprezentanţilor familiilor Ghica-Şubin-Hoffmann, necropolele lor fiind împrejmuite cu zid şi gard, spre veşnica pomenire a donatorilor şi făcătorilor de bine pentru acest sfânt locaş de închinăciune, emblemă a oraşului Vaslui. Recent, aceste morminte au fost curăţate şi restaurate prin intermediul proiectului european „Ansamblul monument istoric Biserica «Tăierea Capului Sfântul Ioan Botezătorul» şi Situl Arheologic Zona Curţilor Domneşti Vaslui. Restaurare, consolidare şi valorificare turistică“ iniţiat de părintele Constantin Mogoş, urmărindu-se punerea în valoare a vestigiilor istorice de la curţile domneşti, zonă de mare importanţă pentru acest municipiu, reşedinţă a judeţului.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!