Memoria Bisericii
Lica Vasile Varlaam, 1959

Clerici vasluieni în temniţa comunistă (II)

Adrian Nicolae Petcu, 06 Februarie 2017

Vasile Varlaam Lica este o figură aparte în acest lot de arestaţi. El s-a născut la 9 mai 1907 în Vânători, judeţul Neamţ. A absolvit Seminarul Monahal de la Cernica (1931-1938) şi, cu mari greutăţi materiale, Facultatea de Teologie de la Chişinău (1939-1941) şi Bucureşti (1941-1946). În august 1938, a primit darul hirotoniei ca diacon la Mănăstirea Turnu, Argeş, pentru ca doi ani mai târziu să ajungă preot, din 1946 slujind la catedrala din Sighet. La 13 februarie 1948, este reţinut de Siguranţa din Muscel şi anchetat pentru o presupusă defăimare la adresa Uniunii Sovietice. Cunoaşte o detenţie administra­tivă la Piteşti (iulie 1948), unde contractează TBC. Din acest motiv, este transferat la Tg. Ocna. Aici îi cunoaşte pe deţinuţii care doar ce scăpaseră din torturile reeducării de la Piteşti. Se ataşează grupului care gravita în jurul lui Valeriu Gafencu, slujeşte şi tămăduieşte sufleteşte pe toţi cei care îşi întorseseră faţa către credinţă. Se remarcă printre duhovnicii din sanatoriul tuberculoşilor din Tg. Ocna. În septembrie 1953, este eliberat, cu gândul de a se reîntoarce în comunitatea de rugăciune. Merge la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli” din Huşi, unde stareţ era fratele său după trup, Dumitru Doroftei Lica. Aici vieţuieşte până în februarie 1959, când este transferat în Mănăstirea Bogdana, din judeţul Bacău.

*
După o anchetă în care interoga­toriile au fost consemnate în termenii specifici limbajului utilizat de Securitate şi într-o perspectivă eminamente ideologică, cei 10 inculpaţi au fost înaintaţi Tribunalului Militar Iaşi. Prin Sentinţa nr. 390 din 29 iunie 1959 (hramul Mănăstirii „Sfinţii Apostoli” din Huşi), Mihai Moroşanu şi Ştefan Agavriloaie au fost condamnaţi la câte 22 de ani muncă silnică, iar ceilalţi la câte 23 de ani muncă silnică, toţi pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, prin Decizia nr. 2274 din 29 august 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti, toate condamnările au fost casate prin schimbarea încadrării şi reduse la câte 9 ani de închisoare corecţională. În schimb, traiectul carceral a fost diferit. Gheorghe Aliuş a cunoscut penitenciarele de la Iaşi (iunie 1959), Galaţi (noiembrie 1959) şi Botoşani (noiembrie 1960). La 4 octombrie 1962 a fost eliberat din Penitenciarul Botoşani. Mihai Moroşanu a trecut prin penitenciarele de la Iaşi (iunie 1959), Jilava (aprilie 1960), Gherla (aprilie 1960), apoi prin lagărele de muncă de la Periprava (mai 1960) şi Chilia Veche (iunie 1963). După mai multe internări în infirmeria lagărului de la Periprava, la 21 iunie 1963, ora 16:30, ieromonahul Mihai Valerian Moroşanu a decedat în lagărul de la Chilia Veche, cu diagnosticul „comă hepatică”. Ştefan Agavriloaie a trecut prin penitenciarele Iaşi (iunie 1959) şi Galaţi (noiembrie 1959), apoi prin lagărele de muncă forţată de la Periprava (decembrie 1959), Salcia-Ostrov (aprilie şi octombrie 1960) şi Luciu-Giurgeni (mai 1960). La 31 iulie 1964 este eliberat din lagărul de la Ostrov. Varlaam Lica a cunoscut penitenciarele de la Iaşi (iunie 1959), Jilava (decembrie 1959) şi Gherla (ianuarie 1960). În timpul detenţiei s-a confruntat cu o sănătate precară, încât în 1960 a fost declarat „inapt” pentru muncă. La 27 aprilie 1962, în Penitenciarul Gherla, la percheziţie i s-a găsit „un săpun scris în limba latină”, din acest motiv primind o pedeapsă de trei zile izolare. La 31 iulie 1964 a fost eliberat din închisoarea Gherla.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!