Reportaj
Comori de artă populară veche în Munţii Bucovinei

Comori de artă populară veche în Munţii Bucovinei

Otilia Bălinişteanu, 29 Decembrie 2011

La Poiana Stampei, în capătul Bucovinei, acolo unde Moldova se întâlneşte cu Ardealul, a existat de veacuri un tezaur de artă populară, nevalorificat îndeajuns. Norocul de-a exista nişte oameni cu iniţiativă, iubitori ai tradiţiei, a făcut ca de pe aceste autentice comori să fie scuturat praful uitării.

Poiana Stampei, o localitate aflată la hotarul dintre Moldova şi Ardeal, e a doua ca întindere din Bucovina, după Izvoarele Sucevei, deşi numără doar puţin peste 2.000 de locuitori. Păstrarea vechilor tradiţii şi dezvoltarea comunei au fost direcţiile pe care le-a urmat neîntrerupt Elisei Todaşcă, primarul comunei din anul 2000. Sprijinit de toate instituţiile de cultură ale comunei - şcoală, biserică - a pus umărul ca localitatea pe care o diriguieşte să arate exemplar. Şi a avut ceva treabă. Iar eforturile sale se văd astăzi în centrul localităţii, care seamănă mai degrabă cu un orăşel cochet, decât cu o comună de munte: un sediu modern de primărie, care adăposteşte şi alte instituţii de interes pentru oamenii din cele şapte sate, o casă de cultură modernă, cu o capacitate de 700 de locuri, în care au loc toate manifestările culturale ce se organizează peste an (şi nu sunt deloc puţine!), muzeul satului, monumentul eroilor, "pentru că au fost atâţia oameni care nu s-au mai întors acasă după cele două războaie mondiale şi noi măcar atât avem obligaţia - să dăm un oftat şi-o lacrimă", consideră primarul Todaşcă.

Aici, la Poiana Stampei, am găsit, extrem de bine conturat, spiritul unei comunităţi unite, însufleţite de aceleaşi valori: tradiţia şi frumosul. În general, bucovinenii sunt oameni mândri, iubitori ai frumosului, care atinge aproape orice în această parte de ţară: de la minunăţiile pe care natura ni le oferă până la splendidele costume sau meşteşugurile vechi. Tradiţiile, de asemenea, îşi spun povestea lor în Bucovina, iar la Poiana Stampei oamenii nu numai că le păstrează în formele lor originale, dar le şi duc mai departe, încurajaţi în permanenţă de primar, de preotul satului, de profesorii şcolii. Nu-i de mirare că de-a lungul anului comuna găzduieşte o sumedenie de manifestări culturale, ce debutează în preajma Paştelui şi se termină acum, în buza Anului Nou, cu întreg noianul de obiceiuri, din care nu lipsesc jocul caprelor şi al urşilor, pluguşorul sau sorcova. "În urmă cu câţiva ani am organizat o manifestare intitulată "Obiceiul de nuntă la Poiana Stampei". Atunci am avut marea bucurie să vedem că peste 300 de oameni din comună au venit pe scenă cu costumele lor, vechi de peste o sută de ani, moştenite de la bunici. Se păstrează aproape în fiecare casă. Ne-am dat seama că e o bogăţie care trebuie să fie cunoscută peste tot", îşi aminteşte primarul Elisei Todaşcă.

Copiii duc mai departe valorile comunităţii tradiţionale

"Suntem o localitate relativ mică, dar singurul lucru pe care-l avem cu adevărat valoros este promovarea tradiţiei şi a orizontului local. Avem oameni gospodari, tradiţiile se păstrează. Pe tot parcursul anului există manifestări specifice, dar cele mai frumoase sunt cele de Paşti şi de sărbătorile de iarnă", spune Dorina Paicu, profesoară de limba română la Şcoala Poiana Stampei, cea care a înfiinţat, în 2007, Grupul folcloric "Flori de pe Dorna". "Totul a pornit de la o şezătoare tradiţională, apoi am făcut un obicei de nuntă. Am interpretat cântec religios şi priceasnă, iar apoi am introdus în repertoriu şi colindele noastre vechi de Crăciun, dar şi colindul de Paşti. Grupul cuprinde şi femei în vârstă, de la care am preluat tot ce a fost mai valoros, iar apoi am mers cu transmiterea mesajului auditiv până la copii. Cea mai tânără membră a grupului este în clasa a VII-a, iar cea mai în vârstă este Floarea Ivan, născută în â50", poveşteşte prof. Paicu.

Grupul "Flori de pe Dorna" s-a alăturat, astfel, Ansamblului "Poieniţa", înfiinţat în 2001, cunoscut astăzi în întreaga ţară pentru acurateţea dansurilor populare cu care se prezintă în festivalurile folclorice, dar şi pentru frumuseţea obiceiurilor de Crăciun şi de Anul Nou. "Noi avem aici o şcoală de arte populare, iar profesorul Dănuț Lăcătuş se ocupă îndeaproape de copii. Îi obişnuieşte să danseze, să cânte, să poarte straiul strămoşesc", explică primarul Elisei Todaşcă.

Iar tradiţiile nu se limitează doar la repertoriul de cântece şi colinde păstrate în zonă, ci şi la meşteşuguri. Pentru că în fiecare familie de la Poiana Stampei se încondeiau ouă, prof. Dorina Paicu a înfiinţat şi la şcoală un cerc al micilor meşteşugari, învăţându-i pe copii să ducă mai departe şi această frumoasă îndeletnicire. "În doi ani au ajuns la rezultate surprinzătoare", spune prof. Paicu.

Costumul de Poiana Stampei

"Costumul ne individualizează şi în mare parte datorită costumului avem câştig de cauză, cum s-ar spune, pentru că sunt costumele mamelor şi bunicilor noastre". Aşa începe prof. Dorina Paicu povestea straiului tradiţional. Şi pe bună dreptate, căci nicăieri în altă parte nu am găsit un costum mai bogat, mai colorat şi mai viu ca aici. Dacă vezi cele 18 membre ale grupului, îmbrăcate în portul străvechi, cu atâta bogăţie de flori cusute cu migală pe cămeşă (ie) şi priştoare (catrinţă), n-ai cum să le spui altfel decât… "Flori de pe Dorna". "Ia de Poiana Stampei, cămeşa, cum îi zicem noi, are motive florale, la fel ca şi bundiţa. Poate pentru că era atât de frig în zonă - cred că femeile au vrut să imortalizeze toate florile verii. Şi mai e ceva. Nici o cămeşă nu seamnă cu cealaltă. Erau mândre muntencele noastre şi fiecare cosea un model care să nu semene cu al altei femei. Costumul nostru-i format din bondă, priştoare şi cămeşă, dar nu se potrivesc opincile. Mai demult, femeile purtau un fel de botine de iarnă, cu colţuni de lână cu modele", explică prof. Paicu.

Prima dată cămaşa tradiţională s-a cusut pe pânză ţesută în casă, ca în mai toate zonele etnografice ale ţării. Mai apoi, odată cu influenţele moderne, pânza a fost înlocuită cu un material extrem de gingaş - marchizetul (care nu mai există azi), pe care s-a cusut în puncte foarte mici, cu multă migală. "Pe-aici se trecea spre şi dinspre Transilvania; singura cale de acces era pe Valea Dornelor. Toţi negustorii au trecut pe aici. Aşadar, au intrat foarte repede în repertoriul nostru ornamental catifeaua, mărgelele, aţa colorată, modele noi", explică Minorica Dranca, directoarea Muzeului de Etnografie Vatra Dornei, consultant artistic la Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bucovina.

Toate costumele pe care membrele grupului le poartă astăzi în festivalurile şi concursurile folclorice la care participă sunt cele din lada de zestre, moştenite de la mama şi bunica. Nici unul nu e mai "tânăr" de o sută de ani şi constituie piese de artă populară de nepreţuit.

Muzeul satului

Pentru gospodarii de la Poiana Stampei tradiţie înseamnă şi arhitectura caselor, şi mobilierul aşa cum l-au prins de la părinţi şi bunici, şi uneltele sau obiectele care le înlesneau munca la pădure sau în gospodărie. Şi unde puteau fi păstrate mai bine şi mai în siguranţă toate acestea decât într-un muzeu al satului, care să spună peste veacuri cine au fost oamenii de pe aceste meleaguri. În 2006, primarul s-a gândit să înfiinţeze un muzeu, aducând aici şi primul costum popular, cel pe care el însuşi îl purta în tinereţe. "Am adus aici tot ce era odinioară în gospodăria omului de la munte: stativele, furca de tors, straiul popular. Sunt lucruri care altfel, poate, ar fi dispărut complet. Şi-ar fi fost păcat…", crede Elisei Todaşcă. "Întâi de toate, casa ce adăposteşte muzeul face parte din arhitectura tradiţională, cu cerdac pe trei părţi, cu tindă, două odăi: odaia de stat şi odaia de bună, cu mobilierul original, foarte vechi - laiţele pe lângă pereţi, lada de zestre pictată - icoanele cu busuioc de la Ziua Crucii, cu mâţişorii de la Florii, războiul de ţesut, tot inventarul de obiecte gospodăreşti expuse lângă vatra din tindă, războiul de ţesut, prăjina de deasupra patului, pe care se ţineau obiectele de îmbrăcăminte", explică rostul muzeului Minorica Dranca, muzeograf la Muzeul de Etnografie Vatra Dornei.

Un muzeu pe care merită să­l vizitaţi de va fi să treceţi din Bucovina spre Ardeal. Veţi găsi aici obiecte pe care nu le întâlneşti în muzee similare din altă parte de ţară, amenajat după toată rigoarea pe care etnografii o impun. Costumele tradiţionale, ca şi ouăle pictate (o tehnică veche de peste 150 de ani, întâlnită doar pe Valea Dornelor), dar şi ţesăturile care aveau menirea de a decora în trecut casa sunt cele care vă vor cuceri definitiv prin frumuseţea şi eleganţa formelor, prin coloritul viu, dar mai ales prin motivele specifice zonei: dinţii fierăstrăului, coarnele berbecului, unghiurile drepte, florile, fulgerul, valul apei, frunza bradului. "Ştergarele de deasupra icoanelor se cheamă zăbrelnice. Sunt dintr-o ţesătură foarte costisitor de făcut, în mod special urzitul (felul în care pui firul în stative), cu modul de ornamentaţie alb în alb. Şi niciodată capetele zăbrelnicului nu seamănă între ele - treâ să fie două modele diferite; e o cutumă moştenită", precizează muzeograful Minorica Dranca.

Manifestări culturale de peste an

Calendarul evenimentelor culturale importante de peste an debutează în preajma Paştilor cu o manifestare cu caracter singular "Joia Mare la Poiana Stampei", sărbătoare organizată de Primăria şi Consiliul Local, Parohia Poiana Stampei, Căminul Cultural, în colaborare cu Asociaţia culturală "Roua Cerului" şi ANTREC Bucovina, ce îşi propune să promoveze tradiţiile şi obiceiurile, produsele gastronomice de post. Toată manifestarea porneşte şi se termină la biserică, cu slujbele specifice acestei zile.

În luna iulie, Poiana Stampei găzduieşte Festivalul Naţional "Flori de pe Dorna", o manifestare ce continuă o tradiţie veche a serbării câmpeneşti în cadrul căreia se întâlneau fiii satului. În luna noiembrie, satul e iarăşi în sărbătoare, pentru că pe 8 noiembrie, de Sfinţii Arhangheli Mihail şI Gavriil este hramul bisericii, iar fiecare casă e plină de oaspeţi.

Şirul manifestărilor culturale se încheie la sfârşit de an, pe 25 decembrie, când pe scena Casei de Cultură se desfăşoară un fabulos spectacol de datini şi obiceiuri de Crăciun şi de Anul Nou. "Musafiri avem tot timpul. N-avem un turism propriu-zis de pensiune, dar un turism la casa omului avem. Nu-i casă la Poiana Stampei care să nu aibă în această perioadă măcar un musafir. Iar noi îi bucurăm cu bucate alese, cu colinde şi obiceiuri de iarnă unice, cu zăpadă şi cu tot ce natura ne-a dăruit mai frumos", spune prof. Dorina Paicu.

* Fotografii de Cristian DUMITRIU


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!