Oltenia
Ecaterina Teodoroiu, la 101 ani de la trecerea la cele veşnice

Ecaterina Teodoroiu, la 101 ani de la trecerea la cele veşnice

Marius Stochiţoiu, 23 August 2018

„Eroina de la Jiu”, Ecaterina Teodoroiu, cea care a luptat cu preţul vieţii în Primul Război Mondial, a fost comemorată miercuri, 22 august, la împlinirea a 101 ani de la trecerea la cele veşnice, în municipiul Târgu Jiu. Prin acest eveniment dedicat Centenarului Marii Uniri, autorităţile gorjene au organizat un amplu complex de manifestări cu titlul „Eroina de la Jiu”.

Manifestările dedicate Ecaterinei Teodoroiu au debutat în Piaţa Prefecturii din municipiul Târgu Jiu, după care a urmat un moment de reculegere la Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu amplasat în faţa Bisericii „Sfinţii Arhangheli” din centrul oraşului. Cu acest prilej a fost intonat Imnul de stat al României, urmat de o slujbă de pomenire, oficiată de un sobor de preoţi târgujieni. Şirul prelegerilor comemorative a fost deschis de mesajul prefectului Ciprian Florescu. La rândul său, profesorul de istorie Gheorghe Nichifor a prezentat un moment evocator dedicat eroinei gorjene, cu titlul „Cătălina, Cătălina”.

Eroina de pe Jiu

Născută în zona Vădeni a municipiului Târgu Jiu, Ecaterina Teodoroiu şi-a manifestat de mică dragostea de neam şi de ţară. La vârsta de 19 ani se afla în rândul primilor cercetaşi din România, intrând în anul 1913 în cohorta „Păstorul Bucur”. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, s-a transferat de la Bucureşti la Târgu Jiu, la cohorta „Domnul Tudor”. Activează ca asistentă medicală pe front, urmând Regimentul nr. 18, în care lupta chiar fratele ei, Nicolae, în zonele natale din Gorj. După ce fratele ei cade pe front, pierzându-şi viaţa, Ecaterina Teodoroiu hotărăşte să lupte activ şi cere permisiunea comandantului Diviziei 2 să fie transferată într-o unitate de combatanţi. În 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie de la Jiu. Armata I Română, comandată de generalul Ion Dragalina, a respins o puternică ofensivă inamică, iar soldatul Ecaterina Teodoroiu a fost în primele linii. A fost luată prizonieră, dusă fiind la Cărbuneşti. De acolo, a evadat, folosind un revolver ascuns pentru a-l împuşca pe soldatul care îi păzea pe ea şi pe comandantul plutonului ei, fiind rănită uşor la picior în timp ce fugea. Revenită la unitatea sa, a continuat luptele în zona oraşului Filiaşi şi a fost din nou rănită, de această dată mai grav, suferind fracturi ale tibiei şi femurului. În timp ce se afla în spital, Armata română s-a retras în Moldova, şi ea a fost mutată pe rând în spitalele din Craiova, Bucureşti şi, în cele din urmă, la Iaşi. Pentru aceste fapte de arme a fost decorată în martie 1917, mai întâi de organizaţia de cercetaşi, cu „Virtutea cercetăşească” de aur, iar apoi, prin decret regal, cu „Virtutea militară” clasa a II-a. A fost vizitată personal de regina Maria, care i-a conferit decoraţia şi a înaintat-o în gradul de sublocotenent. Întâlnirile sale cu familia regală au fost puternic mediatizate.

A revenit pe front în vara lui 1917. La 20 august, Regimentul 43/59 Infanterie ocupa poziţiile în tranşeele de pe Dealul Secului, în zona localităţii Muncelu. În seara zilei de 22 august 1917, în cursul unui atac declanşat de Regimentul 40 Rezervă german şi respins de trupele române, Ecaterina Teodoroiu cade eroic împuşcată în cap (conform unei versiuni) sau în piept (conform altei versiuni), în fruntea plu-tonului pe care îl comanda ca sublocotenent.

Un simbol al naţiunii române

După terminarea războiului, Ecaterina Teodoroiu a devenit o eroină a României Mari. Iniţial înmormântată în comuna Fitioneşti din judeţul Putna, după care osemintele sale au fost strămutate în iunie 1921 la Târgu Jiu, într-un mausoleu din centrul oraşului. După venirea regimului comunist, deşi acesta promova personaje istorice cu origini umile pentru a arăta contribuţia ţărănimii şi muncitorilor la cultura ţării, Ecaterinei Teodoroiu i s-a dat o importanţă foarte redusă; prin studiile făcute, ea urma să acceadă în clasa burgheziei, ima­ginea sa fusese asociată foarte frecvent cu familia regală, iar mişcarea cercetaşilor din care făcea parte era considerată, la fel, o organizaţie burgheză „reacţionară”.

După anii 1960, regimul comunist a virat spre naţionalism, şi sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, imaginea Ecaterinei Teodoroiu a fost din ce în ce mai des prezentată ca pe cea a unei eroine naţionale, în 1978 realizându-se şi un film despre ea. Legăturile cu casa regală şi rolul în fondarea mişcării cercetaşilor au fost însă trecute sub tăcere. După revoluţia din 1989, din cauza utilizării de către propaganda comunistă, prezenţa imaginii ei în contextul comemorărilor contribuţiei româneşti la Primul Război Mondial a continuat să fie una discretă.

Din anul 1938, casa familiei Teodoroiu, construită în 1884, a fost amenajată drept Casa memorială „Ecaterina Teodoroiu”, iar Centrul local de cercetaşi din Târgu Jiu îi poartă numele.


Galerie foto:

Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!