Interviu
Episcopia Argeşului şi Muscelului - Sfinţenia unui ierarh, a unui domn, a unui isihast încununează ridicarea în rang

Episcopia Argeşului şi Muscelului - Sfinţenia unui ierarh, a unui domn, a unui isihast încununează ridicarea în rang

Diac. George Aniculoaie, 26 Septembrie 2009

Episcopia Argeşului şi Muscelului se va numi oficial, de astăzi, „Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului“, iar episcopul ei, PS Calinic, va fi ridicat în rang de arhiepiscop. Ceremonia solemnă se va desfăşura în Catedrala episcopală din Curtea de Argeş, în cadrul Vecerniei, începând cu ora 17:00, şi va fi condusă de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel. Tot cu această ocazie va avea loc proclamarea locală a canonizării Sfântului Ierarh Iachint, a Sfântului Voievod Neagoe Basarab şi a Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (26 iulie), canonizat de Sfântul Sinod în şedinţa de lucru din 18-19 iunie 2009, şedinţă în cadrul căreia s-a hotărât şi ridicarea în rang a Episcopiei Argeşului şi Muscelului. Despre însemnătatea acestei hotărâri istorice, dar şi despre istoria acestei eparhii, ne-a vorbit Preasfinţitul Calinic.

Preasfinţite Părinte Episcop, care este însemnătatea acestei ridicări în rang de arhiepiscopie a Episcopiei Argeşului şi Muscelului?

Dacă ne gândim la anul 1359, în mai, când patriarhul ecumenic Calist I a emis tomosul de recunoaştere a Mitropoliei Ţării Româneşti şi a mitropolitului ei, Sfântul Iachint, - după cererea repetată a domnitorului Nicolae Alexandru - cu sediul la Curtea de Argeş, vedem că este o legătură de suflet între Mitropolia Ţării Româneşti şi argeşeni. Tot acum, când are loc prăznuirea celor 650 de ani de la înfiinţarea mitropoliei, se adaugă proclamarea locală a celor trei sfinţi, unică pentru noi, deoarece se proclamă un domn, un arhiereu şi un isihast. Pe lângă aceasta, ca o tămăduire a faptului că mutarea Mitropoliei, în 1517, de la Curtea de Argeş, la Târgovişte, nu a fost uitată de argeşeni, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel vine, după atâţia ani, să îndrepte această hotărâre care nu a ţinut cont de simţămintele argeşenilor. Este o mare bucurie pentru Eparhia Argeşului şi Muscelului, pentru Patriarhia Română şi pentru toţi românii că se face această îndreptare. Deci, putem spune că ridicarea în treapta de arhiepiscopie a Eparhiei de la Argeş are o mare importanţă pentru istoria ei.

158 de ani, Argeşul a fost sediul Mitropoliei Ungrovlahiei

Când a fost înfiinţată Episcopia Argeşului şi Muscelului?

În timpul primei domnii a lui Alexandru Moruzi (1792-1796), pe baza anaforalei făcute de mitropolitul Dositei către Divanul Ţării, prin raportul către domn, la 18 octombrie 1793, se arată că mitropolitul a făcut „problimă… cum că pentru ocârmuirea bisericească şi duhovnicească găseşte cu cale de a mai adăuga o episcopie scaunului sfintei noastre mitropolii“. Viitoarea episcopie, se arată în anafora, urma să fie formată din judeţele Argeş şi Olt, iar reşedinţa arhiereului se propunea să fie în Mănăstirea Argeş. În document se făcea precizarea că, în ordinea dipticelor, Episcopia Argeşului venea după Episcopia Buzăului şi recomanda ca episcop pe Iosif Sevastis, „un bun cărturar, român de neam“.

De îndată, Divanul Ţării, după ce a îmbrăţişat propunerea mitropolitului Dositei, a rugat pe domn să aprobe înfiinţarea noii episcopii „pentru folosul sufletesc al obştii“ şi „podoaba scaunului mitropolitan“. În chiar aceeaşi zi, Alexandru Moruzi a întărit cele două anaforale - a mitropolitului Dositei şi a divanului -, în felul acesta luând fiinţă Episcopia Argeşului.

Cât timp a fost sediul Mitropoliei Ungrovlahiei aici? Cum a fost depăşit momentul mutării centrului Mitropoliei de către argeşeni?

După 158 de ani de statornică lucrare cultural-duhovnicească şi social-filantropică, Mitropolia Ungrovlahiei sau a Ţării Româneşti, înfiinţată în anul 1359, cu primul ei mitropolit, Sfântul Iachint Kritopoulos, a fost mutată, în anul 1517, la Târgovişte. Patriarhul Teolipt al Constantinopolei, chiar a doua zi, după sfinţirea catedralei zidite de Neagoe Vodă Basarab, a decis că mitropolia se mută la Târgovişte, lăsând, după o bucurie fără seamăn, o întristare tot pe atât de mare în inima argeşenilor. Timp de 276 de ani au aşteptat argeşenii tămăduirea sufletului lor prin înfiinţarea unei episcopii în anul 1793. Tocmai aceasta era legătura: neuitarea rănii spirituale făcute în anul 1517; fantastică memorie duhovnicească!

Aici şi-a zidit-o Manole pe Ana

Vă rugăm să ne vorbiţi despre istoria Episcopiei înfiinţate în 1793.

N-am şti exact care a fost numărul credincioşilor ortodocşi din cele două judeţe, Argeş şi Olt, în anul 1793. Este remarcabil faptul că mitropolitul Dositei a găsit de cuviinţă să ceară domnitorului Alexandru Moruzi înfiinţarea unei episcopii, cu reşedinţa la Mănăstirea Argeşului, ca „podoabă a scaunului mitropolitan“. Superbă motivaţie în ochii lumii de atunci şi în ochii noştri, ai celor de azi. Timp de 156 de ani, Episcopia Argeşului avea să treacă, în istoria timpului, prin zguduitoare momente de restrişte, provocate de războaiele care au avut loc pe teritoriul Ţării Româneşti.

Lipsurile materiale şi mai ales a meşterilor iscusiţi în restaurări, la începutul fiinţării Episcopiei, aveau să silească pe episcopul cărturar Iosif ca, în loc să consolideze şi să restaureze celebra ctitorie a lui Neagoe Vodă Basarab - zguduită de cutremure -, să ridice, chiar în faţa Catedralei, un paraclis închinat Sfântului Nifon.

Catedrala, fără slujbe, stătea în tristeţe adâncă. Pictura începea să cadă. Catapeteasma din 1682, a domnitorului Şerban Cantacuzino, a fost scoasă afară şi tăiată, pentru a încăpea în ctitoria Episcopului Iosif, de la Valea Danului. În anul 1985, când am venit arhiereu-vicar la Episcopia Râmnicului şi Argeşului, am găsit catapeteasma, adusă de Episcopul Gherasim, depozitată la Mănăstirea Argeşului. După aproape 10 ani de tratative pentru restaurarea catapetesmei, în 1989 s-a reuşit să se transporte la Sibiu, în atelierele Muzeului Bruckenthal şi ale celui din Dumbrava Sibiului, unde a fost restaurată. Aşa s-a salvat frumoasa şi valoroasa catapeteasmă, mutilată şi urgisită de neputinţa veacurilor. Azi stă expusă în muzeul Mănăstirii Argeşului, în condiţii corespunzătoare.

Ce puteţi să ne spuneţi despre Mănăstirea din Curtea de Argeş, ctitorie a Sfântului voievod Neagoe Basarab? Ce legătură are Legenda „Meşterului Manole“ cu această biserica?

Mănăstirea Curtea de Argeş a avut, de asemenea, o istorie zbuciumată în decursul timpului. Patriarhul Teolipt hotărăşte, în 1517, ca, după mutarea Mitropoliei Ţării Româneşti la Târgovişte, Argeşul să aibă pururea doar arhimandrie, ca şi Mănăstirea Tismana.

Mănăstirea Argeşului a însemnat Catedrala zidită de Neagoe Vodă Basarab. Această valoroasă ctitorie, lăudată de Gavriil Protul, a avut de suferit în decursul veacurilor. Să amintim marea jefuire şi incendiere din 1611, războaiele, cutremurele şi, uneori, neglijenţa, mai gravă ca toate.

Legenda „Meşterului Manole“ are o legătură de rădăcină cu celebra ctitorie a lui Neagoe Vodă Basarab, deoarece spiritul de jertfă deosebită pentru zidirea acestui sfânt lăcaş a fost ilustrat prin legenda jertfei soţiei lui Manole. Se poate spune că a fost o jertfă supremă, omenească, aceasta ducând la aluzia că Manole derivă din cuvântul Emanuel, în tălmăcire: „cu noi este Dumnezeu“.

Nu trebuie să uităm dragostea jertfitoare a Sfântului Neagoe Vodă Basarab pentru Dumnezeu, Maica Domnului şi mama sa, Neaga, cărora le-a ridicat cel mai valoros imn de dragoste, întruchipat în piatră şi marmură. Jertfa inimii, a sufletului împodobit cu credinţa în Dumnezeu înfruntă veacurile.

303 călugări şi 676 de preoţi se roagă în ţinutul Argeşului

Ce alte mănăstiri sau biserici importante se află în Episcopia Argeşului şi Muscelului, întinsă pe tot judeţul Argeş?

Multe dintre mănăstiri sunt vechi. Mănăstirea Negru Vodă are o istorie ceva mai lungă. S-ar spune că este din 1290, iar Cotmeana are o vârstă de 624 de ani, fiind zidită de Dan I în anul 1385. Bisericile rupestre: Corbii de Piatră, Nămăieşti şi Cetăţuia Negru Vodă ne stau drept mărturie de veacuri. Aceste lăcaşuri ne vorbesc despre viaţa monahală din vremi bătrâne. Într-o arhitectură specifică, Mănăstirea Glavacioc stă de strajă la confluenţa celor trei judeţe: Teleorman, Argeş şi Dâmboviţa. În târgul Piteştilor stă în veghe adâncă Mănăstirea Trivale, iar Bascovele, Vălenii, Robaia şi Aninoasa, prin călugăriţele harnice, aduc laudă lui Dumnezeu şi oamenilor bucurie.

Din vârful dealului ne privesc Mănăstirea Slănic şi Ciocani, Corbeni şi „Sfântul Ilie“, care cresc în văzduhul credinţei. Din ponoarele cu umbră deasă, Mănăstirea „Sfânta Treime“ şi Vieroşi aşteaptă grabnică restaurare. Iar schiturile: Florica, „Schimbarea la Faţă“ Brădet, „Sfântul Calinic“, „Sfânta Filoteea“, „Sfântul Pantelimon“, ne aşteaptă să trecem mai des pe acolo, ca să ne bucurăm în Duhul Sfânt.

Cât despre biserici, ca monumente istorice, pe teritoriul Episcopiei Argeşului şi Muscelului putem spune că se află în Piteşti: Biserica Domnească (1654-1658) şi Biserica „Sfânta Treime“, biserică din lemn din 1702; în Câmpulung: Biserica Fundeni, Domnească, Şubeşti, „Sfântul Ilie“, Sfântul Nicolae; la Costeşti, Mioveni, Topoloveni, Ştefăneşti, catedrale mai noi; iar la Curtea de Argeş: Biserica Bătuşari, Drujeşti, Olari, Catedrala „Sfântul Nicolae“ - Domnesc, Bolniţa, bisericile de lemn din parcul Mănăstirii Argeşului. Iar Catedrala Sfântului Neagoe stă ca o împărăteasă deasupra tuturor. În total sunt 529 de parohi, 20 de filii, 23 de mănăstiri, 7 schituri, un paraclis episcopal, 303 călugări şi 676 de preoţi şi diaconi.

Ce activităţi de seamă se desfăşoară, ori s-au desfăşurat, în cadrul episcopiei?

În cadrul Episcopiei Argeşului şi Muscelului se desfăşoară activităţi multiple ca şi în celelalte eparhii din cuprinsul Patriarhiei Române: Facultatea de Teologie, având şi departamentul de instruire în limbajul mimico-gestual, Seminarii Teologice, activităţi social-filantropice, cantine sociale: „Sfânta Muceniţă Filoteea“ şi „Ghenadie Episcopul“, Centrul Social „Climent Episcopul“ de la Mănăstirea Văleni, Centrul Social Cultural „Episcop Gherasim Timuş“ de la Mănăstirea Aninoasa, laboratoare de restaurare a patrimoniului eclesiastic; Societăţile Filotheos şi Orthos, parteneriate cu grădiniţe, şcoli generale, licee, cu Centrul de zi „Sfântul Justinian“, susţinerea unui program de after school.

În privinţa consolidărilor şi restaurărilor de biserici monumente istorice şi construcţii de biserici noi, putem mulţumi lui Dumnezeu că ne-a ajutat să avem biruinţă îmbucurătoare.

Cât priveşte activitatea culturală, menţionăm tipărituri diverse, ca: „Argeşul Ortodox“ şi „Păstorul Ortodox“, integrala Iustin în 8 volume, „Vieţile Sfinţilor“ de Grigore Popescu în 4 volume, cărţi de rugăciuni şi, în ediţie completă, „Învăţăturile lui Neagoe Vodă Basarab către fiul său Theodosie“.

Episcopii de seamă ai Eparhiei din Argeş

Episcopul Iosif (1793-1820), întâiul episcop al noii eparhii, s-a născut în Malaia, la 1750, într-o familie evlavioasă, de preot. A studiat, printre alte ştiinţe de atunci, şi traducerea din limbi străine a cărţilor de cult, pe care le-a tipărit la Sibiu, Buda, Braşov şi câteva la Râmnic. Se cunosc superbele Mineie de la Buda, din anii 1804-1805, tipărite pentru cele trei Ţări Române, într-o frumoasă şi lizibilă literă şi legate trainic în piele. Sunt o capodoperă de tipar şi limbă. Putem afirma că episcopul Iosif, în cei 27 de ani pastorali, a tradus şi tipărit toate cărţile de cult ale Bisericii.

Ilarion Gheorghiadis (1820-1823 şi 1828-1845), a fost ales episcop la Argeş pentru că era „om cu idee… şi cu frica lui Dumnezeu, împodobit cu învăţătură, cuvios, cu smerenie şi destoinic“. A înfiinţat Seminarul de la Curtea de Argeş, în 1836. Mai amintim pe Grigore Râmniceanul (1823-1828), cărturar iscusit. În 1826 a tipărit „Logica Sfântului Ioan Damaschin“.

Mai enumerăm şi pe Samuil Tărtăşescu Sinadon (1845-1849); Climent Găiseanu (1850-1862); Neofit Scriban (1862-1865); Ghenadie Ţeposu (1865-1868); Neofit Scriban (1868-1873); Iosif Naniescu (1873-1875); Ghenadie Petrescu (1875-1893); Gherasim Timuş (1893-1911); Calist Ialomiţeanul (1912-1917); Teofil Mihăilescu (iulie 1918-noiembrie 1918); Vartolomeu Stănescu (1919-1920); Evghenie Humulescu (1920-1921); Visarion Puiu (1921-1923); Evghenie Humulescu (1923); Nichita Duma (1923-1936); Grigore Leu (1936-1940); Emilian Antal (1940-1944); Iosif Gafton (1944-1949).


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!