Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Documentar Episcopul Nicolae Popea, un vrednic păstor de suflete

Episcopul Nicolae Popea, un vrednic păstor de suflete

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Documentar
Un articol de: † Lucian, Episcopul Caransebeșului - 30 Iulie 2015

În data de 26 iulie/8 august 1908 a trecut la cele veșnice Episcopul Nicolae Popea, cel de-al doilea chiriarh după reînființarea Episcopiei Caransebeșului în 1865. Asemenea Episcopului Ioan Popasu, înaintașul său în scaun, a fost ucenic apropiat al Mitropolitului Sfânt Andrei Șaguna. A păstorit Eparhia Caransebeșului vreme de 19 ani, în perioada 1889-1908.

Episcopul Nicolae Popea s-a născut în localitatea Satulung, lângă Brașov, în 17 februarie 1826, într-o familie preoțească. A moștenit de la părinții săi credința curată, corectitudinea în purtare și dragoste de neamul care l-a plămădit. La botez a primit numele Neagoe, după tatăl său, Nicolae fiind numele de călugărie. Școala elementară a urmat-o în localitatea natală, clasele gimnaziale inferioare în Brașov, iar clasa numită „Poetică” și primul curs de filosofie le-a făcut la Blaj. Cursul al doilea de filosofie, împreună cu alte studii de drept le-a absolvit în Cluj. În acest oraș s-a aflat printre inițiatorii unei mișcări culturale românești, alături de Alexandru Pop și de alți colegi ai săi, întemeind în 1845 o societate stu­dențească de lectură, care își avea propriul organ literar de presă, editat în format manuscris și intitulat „Aurora sau zorile pentru minte și inimă”. Împreună cu Alexandru Papiu Ilarian, a fost redactorul acestei gazete.

De la Cluj, în anul 1846, Nicolae Popea a plecat la Viena să studieze teologia. Nu a reușit să termine studiile teologice din pricina revoluției izbucnite în Transilvania. S-a întors la Brașov, unde a avut rolul de căpitan la garda românilor brașoveni. A reluat studiile și le-a absolvit în anul 1849, în același an fiind angajat în oficiul de stat ca slujbaș la lo­cotenența transilvăneană, iar mai târziu la Prefectura din Deva. În anul 1852 a fost numit la judecătoria regională din Șomcuta Mare, oficiu în care a rămas până în 1856. Din acest an a fost cooptat de Sfântul Mitropolit Andrei Șaguna în administrația eparhială de la Sibiu, loc unde a deținut mai multe funcții: secretar consistorial, profesor de teologie și administrator protoprezbiterial al tractului Nocrich-ului, servicii în care a slujit până în anul 1869. În această perioadă a fost hirotonit diacon și preot, apoi hirotesit protosinghel. În sinodul arhidiecezan de la începutul anului 1870 Mitropolitul Andrei Șaguna l-a numit vicar episcopesc, iar în 1871 l-a hirotesit arhimandrit.

După moartea Mitropolitului Șaguna, mulți dintre fruntașii românilor din Sibiu l-au considerat pe Nicolae Popea ca fiind cel mai vrednic urmaș al marelui său dascăl și protector. Însă, fiind un militant activ pentru drepturile românilor, nu a putut ocupa scaunul de mitropolit.

La sinodul electoral ținut sub prezidiul Mitropolitului Miron Romanul în 27 martie 1889, Nicolae Popea a fost ales în unanimitate Episcop al Caransebeșului. În 1 iunie a fost confirmat ca episcop prin decret imperial, iar în 11 iunie a fost hirotonit la Sibiu ca Episcop al Diecezei Caransebe­șului. Înscăunarea la Caransebeș a avut loc în 2 iulie.

Realizările Episcopului Nicolae Popea la Caransebeș

Realizările sale în cei 19 ani cât a păstorit Episcopia Caranse­beșului au fost însemnate, deși perioada în care și-a desfășurat activitatea a fost una dintre cele mai grele pentru Biserica Ortodoxă din monarhia austro-ungară.

Cel dintâi lucru pe care l-a făcut la Caransebeș a fost întemeierea fondului de pensie al protoprezbiterilor, al asesorilor, al oficianților diecezani și al profesorilor de teologie. O grijă deosebită a arătat și pentru înființarea unui fond de întrajutorare a preoților săraci, a preoteselor văduve și a orfanilor ce proveneau din familiile preoților. Episcopul Nicolae Popea a construit la Caransebeș un sediu pentru Institutul Teologic Diecezan și a înființat Internatul Teologic și Pedagogic. Școlile sătești confesionale au fost și ele în permanenta purtare de grijă a ierarhului caransebeșean. Într-un climat ostil credinței ortodoxe și spiritului românesc, acestea au desfășurat o intensă activitate de organizare, instruire și educare a credincioșilor din eparhie. 

Cele mai reprezentative lucrări ale Episcopului Nicolae Popea au fost: „Vechea Mitropolie Ortodoxă Română a Transilvanieiî (1870) și „Arhiepiscopul și Mitropolitul Andrei baron de Șaguna, sau luptele naționale-politice ale românilor între anii 1846-1873” (1889). Acestora li s-au adăugat numeroasele studii și articole publicate în „Telegraful Român” și în „Foaia Diecezană”. 

În ziua de 26 iulie/8 august 1908, Episcopul Nicolae Popea a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat în cimitirul Bisericii „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Caransebeș.