Memoria Bisericii
Episcopul Policarp Moruşca la conducerea Episcopiei de Ismail - Cetatea Albă

Episcopul Policarp Moruşca la conducerea Episcopiei de Ismail - Cetatea Albă

Adrian Nicolae Petcu, 25 Martie 2012

La mijlocul anului 1941, România intra în război, alături de Germania, împotriva Uniunii Sovietice. La mai puţin de o lună de la trecerea Prutului, trupele române eliberau pământul românesc până la Nistru. De la bun început, Antonescu avea în vedere refacerea economică, culturală şi spirituală a celor două provincii abia eliberate printr-un program diferit de cel din ţară. La conducerea Basarabiei a fost instalat un guvernator care era în subordinea directă a lui Antonescu şi conducea într-un regim de autoritate. Astfel, la ordinele antonesciene, Biserica din Basarabia trebuia să demareze un amplu program de refacere spirituală, atât prin repararea lăcaşurilor de cult şi a instituţiilor de învăţământ, cât şi prin instituirea unor clerici care să ducă permanent o activitate misionară. La Chişinău a rămas acelaşi locţiitor, episcopul Efrem Tighineanul, deşi mitropolitul Gurie Grosu trebuia să-şi recapete tronul mitropolitan deoarece fusese reabilitat juridic. La Ismail, bătrânul episcop Dionisie Erhan era pensionat de către guvernul antonescian, pe motiv de vârstă şi incapacitate în susţinerea misionarismului. În această situaţie, la conducerea eparhiei de Ismail a fost delegat episcopul Policarp Moruşca al Americii, deoarece autorităţile statului considerau că acest vlădică primeşte salariu, fără "a presta" din funcţia pentru care fusese rânduit. Astfel, în august 1941, episcopul Policarp a mers la Ismail, făcând ascultare de patriarhul său şi acceptând dispoziţia statului, deoarece considera că este pentru o perioadă scurtă de timp. În mijlocul basarabenilor, vlădica Policarp a slujit cu aceeaşi dragoste şi dăruire altarului şi credincioşilor, aşa cum făcuse în America. Şi-a câştigat încrederea şi recunoştinţa basarabenilor din această parte a ţării, a refăcut toate lăcaşurile de cult, i-a verificat pe clericii rămaşi în vremea ocupaţiei bolşevice şi a numit pe alţii care să sporească misionarismul şi să facă auzit glasul Evangheliei chiar dincolo de Nistru, a relansat publicaţia oficială eparhială, a redeschis Seminarul Teologic. A participat de nenumărate ori la acţiunile pastorale de peste Nistru, din Transnistria, condusă spiritual de Iuliu Scriban, iar mai apoi de Visarion Puiu. În această perioadă de intensă activitate a găsit linişte să publice o lucrare de popularizare, un gând mai vechi, despre patronul său spiritual Sfântul Sfinţit Mucenic Policarp, episcopul Smirnei. Pentru toate acestea, autorităţile statului i-au acordat ordinul "Meritul cultural". A funcţionat ca locţiitor până în ianuarie 1944, când, în urma alegerilor eparhiale, chiriarh la Ismail a fost ales arhimandritul Antim Nica, fostul vicar al Misiunii Ortodoxe din Transnistria.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!