An omagial
Frumoasa Biserică Albă de pe Calea Victoriei

Frumoasa Biserică Albă de pe Calea Victoriei

Raluca Brodner, 15 Mai 2015

Biserica Albă are o istorie de trei secole, primii ei ctitori fiind preotul Neagu Dârvaş, jupâneasa Rada şi jupâneasa Vişa. De-a lungul timpului, numeroşi preoţi şi remarcabile personalităţi culturale şi-au legat numele de acest sfânt locaş. Astăzi, aici, memoria înaintaşilor nu a fost dată uitării, iar slujirea liturgică şi viaţa comunităţii parohiale se desfăşoară în bună rânduială.

Ori de câte ori drumul sau gândul mă poartă spre Biserica Albă, nu contenesc să rememorez vorbele vrednicului de pomenire Mitropolit Antonie Plămădeală: „O biserică trebuie să fie icoană şi predică, prezenţă divină şi chemare divină. Să-ţi poţi face cruce când treci pe lângă ea, cu respect, cu evlavie, cu smerenie. Să te copleşească, dar să nu te îndepărteze. Să te cheme, să-ţi dea linişte, să-ţi dea speranţă. Să simţi că ai trecut pe lângă Dumnezeu. Iar când intri înăuntru, să micşorezi paşii, să stingi vocea. Să te simţi cu tine însuţi, ieşit din lumea tumultuoasă care te risipeşte şi te depersonalizează. Să simţi că ai intrat într-un loc în care Dumnezeu te aşteaptă chiar pe tine, cu problemele tale anume, cu durerile şi nevoile tale.“

Specificul parohiei

Părintele profesor Mihail Săsăujan, parohul bisericii, avân-du-i alături pe părinţii coslujitori şi pe câţiva vrednici consilieri parohiali, dintre care la loc de cinste se află arhitectul Barbu Bujor, a depus eforturi susţinute pentru ca pe Calea Victoriei să existe azi un sfânt locaş consolidat şi restaurat - bijuterie rară, rafinată şi căutată de tot mai mulţi credincioşi din Capitală.

„Ca întindere geografică, parohia este mică. Cuprinde doar câteva străzi, însumând în jur de 600 de familii, dintre care majoritatea sunt persoane vârstnice şi singure. Caracterul specific este dat de faptul că pe perimetrul atât de restrâns al parohiei se află instituţii publice, obiective culturale, o şcoală, patru hoteluri, clădiri în regim hotelier, spaţii comerciale, restaurante, localuri de noapte etc. Apartamentele primelor etaje ale puţinelor blocuri existente sunt închiriate sau cumpărate de firme şi companii româneşti şi străine. De asemenea, în această zonă locuiesc mulţi chiriaşi străini - italieni, germani, evrei etc., care nu sunt ortodocşi. Configuraţia confesională a peri-metrului parohiei este mixtă: aici se află Catedrala romano-catolică, Biserica luterană şi Biserica calvină. Comunitatea efectivă a celor care vin duminica la biserică, la Sfânta Liturghie, nu este constituită doar din credincioşi care locuiesc pe perimetrul strict al parohiei, ci şi din credincioşi care locuiesc în diferite alte cartiere ale oraşului sau chiar în alte localităţi din jurul Bucureştiului şi care vin aici pentru frumuseţea şi sensibilitatea slujbelor liturgice. În timpul săptămânii, numeroşi vizitatori români şi străini intră în sfântul locaş bucurându-se de această mărturie istorică ortodoxă românească, peste vremi“, explică părintele Mihail Săsăujan.

Preoţii slujitori îi cunosc pe enoriaşi, reuşind să identifice si-tuaţiile dificile cu care aceştia se confruntă atât pe plan spiritual, cât şi material. Aşa se face că activitatea pastorală şi cea socială sunt constante fără de care viaţa parohiei ar fi lipsită de frumu-seţea comuniunii.

Părintele Săsăujan spune că nu ar putea coordona de unul singur întreaga viaţă şi dinamică a parohiei, dacă nu i-ar avea alături pe părintele Florian Paraschiv, pe diaconul Ioan-Alexandru Alexandri şi pe membrii Consiliului şi Comitetului parohial.

Încă din anul 1985, anul ve-nirii sale în parohie, părintele Paraschiv, iubitor al muzicii corale, s-a preocupat de formarea unui cor de profesionişti la această biserică, care să exprime la superlativ frumuseţea şi sensibilitatea liturgică ortodoxă. De altfel, cunoscătorii ştiu că la Biserica Albă există o tradiţie a muzicii corale, în perioada interbelică corul acestui sfânt locaş fiind considerat cel mai bun din Bucureşti.

Şi astăzi, corul bisericii este printre cele mai apreciate coruri bărbăteşti din Capitală. Înfiinţat în anul 2005, este format din artişti lirici profesionişti cu studii superioare de canto şi cu o vastă experienţă muzicală. Cei mai mulţi dintre ei activează în corul Filarmonicii „George Enescu“, în Corul Academic Radio şi în Corul Operei Naţionale. Repertoriul muzical cuprinde lu-crări religioase, lucrări laice naţionale şi internaţionale, colinde de Crăciun şi de Florii, lucrări psaltice, muzică de film etc.

„Corul Bisericii Albe contribuie în mod esenţial la viaţa liturgică a parohiei noastre, biserica devenind un loc de rugăciune profundă şi smerită în care omul experiază, în cadrul Sfintei Liturghii, cunoaşterea şi iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Cântarea corală îi ajută pe credincioşi la descoperirea tezaurului adânc al teologiei şi spiritualităţii ortodoxe, dimensiunea euharistică comunitară fiind o constantă a vieţii noastre bisericeşti“, afirmă cu bucurie sinceră părintele paroh.

Diaconul Ioan-Alexandru Alexandri contribuie în mod esenţial la săvârşirea slujbelor liturgice prin interpretarea muzicală de excepţie şi prin atitudinea sa duhovnicească. Are, de asemenea, alături de părintele paroh, o contribuţie importantă pe plan administrativ şi în promovarea vieţii bisericii pe canalele media: site (bisericaalbabucuresti.ro) şi facebook.

Viaţa bisericii nu s-ar putea desfăşura fără bunii ei credincioşi, care, unii de zeci de ani, alţii de foarte scurt timp, îşi exprimă fidelitatea faţă de aceasta.

Peste trei veacuri de la înfiinţare

Primele informaţii istorice despre existenţa sfântului locaş (cu hramurile „Sfântul Ierarh Nicolae“, „Sfântul Mucenic Haralambie“ şi „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul“) datează de la începutul secolului al XVIII-lea, ctitorii ei fiind Vişa - jupâneasa din Băjeşti împreună cu preotul Neagu Dârvaş şi cu soţia lui, Rada. Aşezământul de închinare era amplasat în vechea mahala numită „a Vişichii“ sau „a lui Popa Dârvaş“, de unde a preluat şi numele. Denumirea de Biserica Albă s-a impus după anul 1800. Potrivit afirmaţiilor părintelui Săsăujan, cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în anul 2012, au fost identificate ruinele zidurilor altarului, catapetesmei şi naosului de la prima biserică de secol XVIII. Altarul acesteia fiind situat mult mai aproape de Calea Victoriei (Podul Mogoşoa-iei de altădată), pe locul pronaosului bisericii de azi.

Despre începuturile Bisericii Albe dă mărturie o icoană a Sfântului Nicolae din anul 1702, inscripţionată: „Simeon zu (grav); le (at) 7210 (n.r. 1702)“. Icoana a fost restaurată în anul 2011 de pictorul restaurator dr. Marin Coteţiu şi se găseşte astăzi în colecţia de icoane a Patriarhiei Române. De asemenea, în această colecţie mai există şi o Evanghelie (tipărită în anul 1697, la Mănăstirea Snagov) cu o însemnare scrisă în anul 1708, de un credincios Stan, din care reiese că el a dăruit-o Bisericii Albe.

Pictura, realizată în tehnica ulei, în anul 1873, aparţine renumitului pictor Gheorghe Tattarescu. Iconografia este reprezentată în scene-tablouri şi poartă remarcabila amprentă a acestuia.

Între componentele de mare valoare ale bisericii se numără catapeteasma, lucrată în anii 1845-1847 la Viena, ca piesă destinată, iniţial, unei biserici-metoc al Episcopiei Râmnicului, care a fost adusă, în anul 1875, la Biserica Albă, în urma ruinării respectivului metoc. Catapeteasma este o capodoperă a sculpturii în lemn: „Ornamentul e compus din fructe şi flori împletite în trei fâşii înguste şi lungi cuprinzând şi figuri de animale, motiv rareori întrebuinţat în bisericile româneşti“ (Olga Greceanu, Bucureştii cu planul general al Bucureştiului, 1929, p. 84).

 „În anii 2012-2014, au fost efectuate ample lucrări de consolidare a bisericii şi de restaurare a picturii acesteia, ca urmare a degradărilor apărute în timp. Costurile au fost finanţate integral de Consiliul Local al Primăriei Sectorului 1 Bucureşti. De asemenea, în anul 2014 au început lucrările de restaurare a catapetesmei finanţate din bugetul parohiei, care vor fi finalizate la sfârşitul acestui an“, adaugă preotul paroh Mihail Săsăujan, care lucrează în prezent la monografia Bisericii Albe, lucrare bazată pe cercetări bibliografice arhivistice şi de specialitate.


Galerie foto:
Lasa un comentariu

Arhivă ediții

Contactează-ne!